Sponsor oficial al
Văduvită de VAR, cu drepturi tv insignifiante, divizia secundă abundă în schimb de echipe politice, pentru care robinetul Statului asigură destul, iar scopul lor e să nu supere ocârmuirea
În anul 2024, condițiile normale ale fotbalului exclud acordarea unui penalty precum cel fluierat de arbitrul Cristian Moldoveanu în recentul FCU 1948 – Ceahlăul 2-4, la 1-0 pentru olteni. Prin ”condiții normale” înțelegem arbitrajul video care să-l tragă de mână pe ilustrul inventator de lovituri de la 11 metri, să-i spună că n-a fost niciun contact, nimic, absolut nimic.
De 50 de ori mai puțin
Dar nu e var la L2, abia e la L1, din vara lui 2022. Cică nu sunt fonduri pentru așa ceva, tehnologia costă. Și de ce-ar fi, când eșalonul al doilea, aflat în oblăduirea FRF, e un fel de odaie neîncălzită a fotbalului?! Afirmația se acoperă prin aceea că drepturile TV la acest nivel sunt în medie de 50 de ori mai mici decât la L1. Un club dacă primește 20-25-30 de mii de euro pe sezon. O sumă insignifiantă! De exemplu, cu acești bani un club își asigură cheltuielile de organizare doar la vreo trei meciuri de pe teren propriu. Dacă mai plătești și chirie pe stadion (FCU achită peste 10 mii de euro pe meci), atunci ai bani din drepturi tv doar pentru vreo două etape de acasă. Pentru celelalte, n-ai decât să te descurci cum poți.
Audiențele nu sunt chiar așa de mici
Dacă drepturile tv la L2 par o diviziune minusculă ale celor de la L1 (cam de 50 de ori mai mici), ratingul meciurilor e de doar o treime față de cele de pe prima scenă. Asta în condițiile în care meciurile de eșalon secund se dispută fie în matinee de week-end, fie lunea sau marțea după-amiază, la ore la care nici finala Champions League n-ar avea telespectatorii de la ceasurile prime-time-ului. Cu toate acestea, acum trei-patru sezoane, când în liga secundă activau concomitent Craiova, Rapid, UTA, FC Argeș, U Cluj sau Petrolul, derbyurile acestei divizii surclasau la audiență multe meciuri periferice de pe prima scenă, cu protagoniste nesărate precum Clinceni, Chiajna, Voluntari, Chindia și cine o mai fi fost. Ce folos dacă drepturile tv tot minuscule erau?
Încurcate sunt căile… banilor
De ani și ani, FRF, organizatorul acestei competiții, n-a făcut niciun miligram de efort să mărească sumele tv, iar ca să introducă VAR-ul, nici atât! S-a compus un pachet cu meciurile de L2 și cele de Cupa României (aflată tot în parohia FRF), dar sumele de la Cupă sunt de 6-7 ori mai consistente decât cele de la liga a doua. Suveica prin care aceste drepturi ajung la cluburi e și ea destul de încâlcită. Luate laolaltă cu cele de la L1, se pare că nu dau la socoteală, adică nu se egalează coloana intrărilor cu cea a ieșirilor. Niște bani, și nu puțini, se evaporă, probabil prin niscai off-shore-uri. A explicat mecanismul patronul Craiovei la Fanatik Superliga alaltăieri. Totul, mecanismele evaporării sumelor, circuitul banilor în natură, procedeele dijmuirii federale.
Statul și Privatul
De ce nu se face nimic pentru ca aceste sume din drepturi tv la L2 să crească? Normal ar fi o Ligă separată, un LPF 2, prin care cele 22 de cluburi să-și apere interesele, care nu diferă cu mult (aproape că nu diferă deloc) de interesele cluburilor de pe prima scenă Tot fotbal profesionist, tot contracte de activitate sportivă, tot aceleași forme de organizare, tot Legea Sportului deasupra. Problema e însă că dacă în prima divizie cluburile sunt în marea lor majoritate private (măcar în formă juridică, nu luăm aici în calcul conexiunile cu Statul ale unor patroni, deși acestea există), la divizia a doua e o înghesuială de Primării și de Consilii Locale și Județene încât celelalte echipe, puținele structuri eminamente private, aproape nici nu se mai văd. Ar fi FCU, ar fi Metaloglobusul, în rest aproape toată lumea e mângâiată mai mult sau mai puțin de Stat. Atât de mângâiată încât pe tricourile multor echipe sunt scrise nume de instituții de Stat, Primăria, Consiliul Local sau Județean, iar acestora, funcționând din taxele oamenilor li se face reclamă de parcă n-ar fi ceea ce sunt, ci produse aflate la vânzare pe rafturile magazinelor, care ar trebui să distrugă concurența. Păi cu cine concurează o Primărie?
Uneltele cu fluier
Aerul de divizia secundă e cât se poate de poluat, însă organizatorii competiției îl licitează ca și cum ar fi ozon de brad de munte. Rebelii sunt reduși la tăcere, puși la punct, federalii (cu problemele lor juridice enorme, dar acestea sunt obiectul altei discuții) s-au adăpostit sub rezultatele echipei naționale, aducându-l pe Mircea Lucescu selecționer și treaba mergând bine, toate celelalte rămân niște nimicuri. Iar dacă mai apar ceva probleme, le rezolvă arbitrii, ei sunt unealta cu care se trage fermoarul peste gura celor ce mai cutează să spună câte ceva.
