Sponsor oficial al
Ținând cont de instabilitatea provocată la nivel global și, de acum, scăpată de sub control, mă tem că cele scrise în Biblie se adeveresc. Mă tem că suntem contemporani cu începutul sfârșitului, odată cu câștigarea alegerilor de către Trump.
America a fost, până acum, centru de echilibru al lumii, chiar dacă pentru asta unele entități au plătit un cost uneori mult prea mare.
Nici nu mă gândesc, nu vreau, că Putin să fi câștigat alegerile în America.
Însă nu am cum să uit că Ucraina a fost împinsă în acest conflict sinucigaș de SUA, iar acum, tot SUA îi va impune să cedeze teritorii. Și dacă aș vrea, nu pot să nu constat că s-a format un mare pol de putere: Rusia, China, Iran, Coreea de Nord, plus alte state satelit, pol în jurul căruia gravitează tatonând, Turcia și India.
În tot acest proces, Europa nu este nicăieri. Și nu este pentru că nu are, nu mai are lideri.
Nu pot să exclud din ipoteză că, odată îndestulat, Putin va înțelege că poate și i se cuvine mai mult, cu atât mai mult cu cât simte pe departe gustul victoriei, iar pe de altă parte slăbiciunea adversarilor. Nu pot să exclud nici că Ungaria are o relație privilegiată cu Rusia, China și, mai ales, cu Trump.
Sper să nu câștige Putin alegerile în România, așa cum se preconizează acum. Despre asta o să scriu în zilele viitoare.
Sper să nu izbucnească anul viitor un alt conflict, în care noi să fim... combatanți.
Sper să nu înceapă un proces rapid de rupere, dezintegrare a Europei.
Sper ca măcar China să nu își dorească să preia, în mod agresiv rolul de lider mondial.
Însă cel mai mult sper că eu să nu am dreptate cu privire la niciunul din aceste puncte. Așa prefer să fiu declarat nebun, dar să rămână lumea, încă să rămână, în echilibru, fie el fragil și imoral.
