Belu
Sponsor oficial al
Fac o mărturisire care oarecum este evidentă. Deși îmi amintesc bine lamentările rapidiștilor atunci când Săpunaru se zbătea pe culoarele stadionului după un meci cu Știința, nu pot să nu le iau oarecum apărarea în situația de acum. Nu am cum să susțin necondiționat niște autorități care, într-o Românie care explodează la propriu în continuu între fiecare Crăciun și fiecare Revelion, se mobilizează fabulos pentru trei minute de artificii pe un stadion.
Am văzut aproape 50 de descinderi, interceptări telefonice, comunicate de presă aflate la limita fake-news-ului și o mulțime de lamentări milițienești. Un întreg aparat de stat a fost pus în mișcare pentru a demonstra ceva evident: pe stadioane, petardele, stroboscoapele și fumigenele fac parte din spectacolul sportiv.
Altfel spus, Poliția și Jandarmeria nu mișcă un deget pentru a prinde cei doi – trei importatori de petarde care umplu țara de sărbători cu mii de tone de pulbere, dar pun sub ascultare niște oameni care dau cu fumigene câteva minute odată la trei săptămâni.
Statistic, în fiecare an, de sărbători vedem câteva sute de oameni care sunt răniți de petarde. În zece ani de zile nu am auzit de niciun ultras care să se fi ars la degete de la materialele care dau culoare oricărui meci de fotbal. Este statistică pură care nu poate să fie combătută.
Nu există niciun steward, niciun copil de mingi și niciun pompier care să fi ajuns la spital după ce vreo galerie de fotbal a aprins vreo peluză.
În aceste condiții, văd că este mult mai necesară reglementarea acestor spectacole pirotehnice decât lupta inutilă împotriva lor. Cumva, fotbalul de la noi și societatea au rămas blocate într-o dinamică învechită care a început odată cu Legea lui Mitică, denumită astfel după Dumitru Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal care, parlamentar fiind, a făcut o lege care să-l răzbune pentru că era înjurat pe toate stadioanele din România.
Am rămas cu o lege absurdă, demnă de manualele de totalitarism universal în care omul nu are niciun drept, iar aparatul statului are voie să facă orice. A fost o lege strâmbă de la început. A fost o lege care de la promulgare era depășită de societate. Acum, după ce inițiatorul ei este de profesie bunic, legea este mai depășită decât mașinile din epoca Ceaușescu și are prevederile plină de rugină și de ura inițiatorului față de întreg fenomenul ultras.
Cred că este nevoie ca prezența elementelor pirotehnice pe stadioane să fie reglementată. Să dispară interdicția care lasă loc de abuzuri și care, oricum, nu este aplicată unitar.
Pentru câteva petarde la Rapid am văzut mai multe descinderi decât în primul dosar al lui Nuțu Cămătaru. Am văzut că au fost interceptări care utilizează resurse importante și nu am văzut pe nimeni care să explice că finalitatea cazului, dincolo de spectacol, este minoră.
Nu pot să nu remarc inocența falsă a patronului Șucu. A părut surprins și mirat de elementele pirotehnice ca și când, la fiecare meci, ar fi privit spectacolul din tribune și și-ar fi imaginat că o mână nevăzută aduce pe stadion materialele ca un manager de magazin Mobexpert care aprovizionează rafturile. Cred că finanțatorul echipei, în loc să mimeze mirarea nevinovată a unei fete mari, trebuie să ceară reglementarea unui domeniu care din cauza unei legi proaste este lăsat la discreția unor autorități care acționează părtinitor.
