Sponsor oficial al
Vasilescu, nici nu știi cât de mică începi să fii.
Deși existau câteva motive pentru care o apreciam pe Olguța Vasilescu, în ultima vreme pare că se autosabotează constant. Frustrările unei femei neîmplinite au făcut-o să coboare în zona promiscuității politice și morale.
După ce PSD a închis capacitățile de producție, importând acum kilowații la cel mai mare preț din Uniunea Europeană, după ce a distrus iremediabil sistemul de învățământ, după ce a falimentat aproape complet economia.
Același PSD, prin Olguța Vasilescu, pare hotărât să distrugă și singura instituție de cultură care mai funcționează exemplar; Filarmonica „Oltenia” Craiova.
Motivul? Complexele personale pe care actualul primar le are față de directorul acestei instituții.
Pimărița pare să nu mai aibă limite. Nu se dă înapoi de la nimic. Este capabilă chiar să desființeze Filarmonica și apoi să o reînființeze direct în "liga a doua", doar pentru a scăpa de actualul manager.
Olguța Vasilescu, între orgoliu, frustrare și demolarea culturii
În aceste zile, asistăm la un spectacol grotesc al puterii exercitate abuziv. Olguța Vasilescu, pare tot mai preocupată nu de binele orașului, ci de neutralizarea oricărei voci independente care îndrăznește să-i contrazică autoritatea.
Sub masca „reformei administrative”și a „eficientizării managementului cultural”, se ascunde de fapt un atentat la demnitatea și autonomia unei instituții emblematice: Filarmonica Oltenia. Ținta acestei răfuieli politice este Ivona Stănculeasa , un manager competent, respectat și apreciat de comunitate.
Crimele de orgoliu sunt întotdeauna mai distructive decât cele de interes. Ceea ce se petrece acum la Craiova nu este o simplă decizie administrativă, ci o răzbunare personală, născută din complex de inferioritate.
Olguța Vasilescu, în loc să sprijine performanța, pare să o pedepsească. În loc să protejeze cultura, o sufocă. În loc să construiască, demolează. În spatele unui discurs pseudo-modernizator, se profilează imaginea unui politician care confundă puterea cu proprietatea și administrația publică cu ranchiuna personală.
Comisia improvizată pentru „evaluarea” managerului Filarmonicii a fost, de fapt, un tribunal al obedienței, menit să ofere o sentință prestabilită. Nota de 6,38 primită de Ivona Stănculeasa nu reflectă valoarea profesională, ci gradul de supunere – iar în această logică distorsionată, competența devine o vină, iar independența, un delict.
Olguța Vasilescu dă impresia unui om care nu mai suportă oglinzile. Un om care, în fața oricărei figuri capabile, se simte amenințat și reacționează prin distrugere. Aceasta nu mai este administrație, ci patologie a puterii.
Craiova nu are nevoie de un primar care confundă aplauzele cu obediența și cultura cu propaganda. Are nevoie de lideri lucizi, capabili să înțeleagă că arta nu se poate dirija cu pumnul pe masă.
În fața unei astfel de agresiuni politice, Filarmonica „Oltenia” devine nu doar o instituție culturală, ci un simbol al rezistenței civice.
Iar Olguța Vasilescu, în încercarea de a-și elimina adversarii, nu face decât să-și scrie singură epitaf-ul politic: acela al unui om care a pierdut lupta cu propria măsură.
