Încercăm să explicăm această victorie?

De obicei după meciuri, când e ceva de analizat, se analizează cauzele înfrângerilor. Cheia victoriilor nu se caută aproape niciodată. Fraza cea mai des întâlnită e ”am fost mai buni”. Dar cum de am reușit să fim mai buni?

Inteligența

Vorba lui Cruyff, uneori nu joacă nici banii, nici cotele. Matricial și de regulă respectând propriile sale ierarhii, fotbalul mai iese uneori din matcă, revărsând fluvii de neprevăzut, precum acest minunat succes al României cu Ucraina. Dar ineditul e ajutat de inteligența unora, care duce la erorile celorlalți. Ca să surmontăm deficitul valoric evident, a trebuit să fim dăruiți, inteligenți, să alergăm mult și să respectăm cu sfințenie explicațiile selecționerului.

Blocarea pieselor grele

România a făcut un excelent joc tactic. A știut, în prima repriză, să-și absoarbă gomosul adversar, să acopere bine terenul, să nu intre ”cu fundul în poartă”, să fie atentă la piesele grele ale Ucrainei (Tsygankov, Zinchenko, Sudakov), dar mai ales la cele foarte grele (Dovbyk, Mudrych). Primul, golgeter în Spania, n-a avut nicio ocazie. Al doilea a fost constrâns să dribleze doar lateral, nu i s-a ”dat terenul”, cum se spune.

Greșeala adversarului

Puteam juca așa mult și bine. Dar trebuia să facem ceva și în față. Cel mai simplu este să profiți de erorile lor. Ca acestea să apară, trebuie să le forțezi și tu. Primul gol e rodul pressingului făcut de Drăguș la Matvinenko, apoi pasa lui Lunin (cu soarele în ochi!) la Man, și abia apoi ghiuleaua lui Stanciu. Când adversarul e mai valoros ca tine, o asemenea eroare e mană cerească. Așa a dat gol Albania Italiei în secunda 24, așa au deschis și slovacii scorul cu Belgia. Important apoi e să ții de un astfel de avantaj.

Contraatacul perfect

Cei care vorbeam între noi la pauză, la 1-0 pentru România, ne așteptam ca în repriza a doua poarta noastră să fie asediată. Conduși doar cu un gol, ucrainenii s-ar fi năpustit peste noi în căutarea egalării dacă n-am fi mărit noi avantajul în minutul 53. Contraatac tipic. Intercepție Drăguș (ca și la primul gol), traseu de mare viteză cu Rațiu, Man Stanciu  și ghiuleaua din afara careului expediată de Răzvan Marin. Pentru cine a fost capabil să observe, primele noastre două goluri au venit după șuturi din afara careului. Într-adevăr, atunci când cel puțin pe hârtie adversarul e cotat de patru ori mai bine decât tine, intri mai rar în careu și e indicat să încerci să dai la poartă și de la distanță.

Schema tactică

Poate că și la 2-0 Ucraina ne-ar fi încălecat. Un gol rapid de 2-1 ar fi reaprins meciul. Dar a venit în doar 4 minute 3-0, scor la care nu prea mai ai nimic de făcut. Aici a intrat în rol schema tactică. În prima repriză Stanciu a executat cornerele fie direct, în fața porții (era să dea și gol, a nimerit bara!) fie după un-doi-uri cu Man. Un dreptaci lângă un stângaci, ca să deruteze. Fiind deja 2-0 și având alte preocupări decât să se apere strict, Ucraina a neglijat faza, a pus un singur apărător în fața duetului nostru și de acolo a fost posibil slalomul lui Man, urmat de pasa la Drăguș și golul (meritat, chiar dacă a fost de la 3-4 metri) al atacantului nostru cu numărul 19, opinie personal, cel mai bun jucător român la acest meci.

Lecție tactică

La 3-0 totul era gata, Ucraina se resemnase. Cu toate acestea Iordănescu jr,. a făcut ce trebuia. Oameni proaspeți pe benzi (Ianis Hagi și Mihăilă) și în față (Pușcaș). Mai târziu, pe final, doi jucători defensivi (Rus și Racovițan), dar nu în linia de fund, ci în fața acesteia, ca închizători. Pe scurt, o lecție tactică reușită, o mostră de înrămat, o lecție despre cum poți învinge o echipă care îți e superioară. Mereu în fotbal inteligența a jucat un rol important. Chiar mai important decât cotele și decât banii, vorba marelui Cruyff.