Hagi și oltenii

În discuțiile pe care le mai am uneori cu Gică, dacă vine vorba despre vreun fotbalist din Oltenia, privirea se luminează și zice ”e de-al vostru, e bun, se vede”, sau ceva din acest registru. A admirat mereu oltenii, i-a plăcut mereu să vină la Craiova, a acceptat înfrângerile aici, fie că a fost vorba de acel 0-4 de anul trecut, fie de acel 3-5 cu CSU, acum vreo trei ani, când el conducea cu 3-1 la pauză.

Aproape de Craiova

Ideea e că în vara lui 1983 Gică trebuia să joace în Bănie. Avea 18 ani, terminase liceul și dăduse examen la Științe Economice, la Craiova, intrase și se pregătea să joace la Știința. Era în plină ascensiune (chiar dacă Farul pica atunci în Divizia B), în acea vară debuta la echipa națională. Președintele Corneliu Stroe aranjase lucrurile, selecționerul Mircea Lucescu tot spre Bănie îl îndrepta, mai ales că steaua lui Ilie Balaci se cam dusese spre asfințit, după primele accidentări. Dar n-a fost să fie, și-au băgat alții coada (Nicu Ceaușescu, se zice, fan al Sportului Studențesc), iar Gică a ajuns până la urmă în Regie.

Golul de pe ”Central”

Însă nu peste multă vreme publicul craiovean avea prilejul să-l aplaude. Mai întâi la 7 martie 1984 când Gică era titular în echipa națională în amicalul contra Greciei (2-0), apoi la 3 aprilie 1985, când marca, din lovitură liberă, primul gol al meciului oficial România-Turcia 3-0. Avea să-l aplaude și în momente mai puțin fericite pentru el, cum e acela din primăvara lui 1990, când într-un meci cu Steaua, 2-0 pentru olteni, Hagi avea să fie eliminat după un clinci cu Dănuț Bica.

La Ovidiu, totul trece prin mâna lui

Azi Gică, tânărul din amintirile de mai sus, face 60 de ani. A parcurs un traseu de aproape jumătate de veac în fotbalul mare și, pe lângă ceea ce a făcut ca jucător, are două mari merite. Primul, că a investit în fotbal absolut tot ce-a agonisit, ba s-a mai băgat și în datorii, pe care le plătește acum din greu. Putea să-și vadă de viață, de familie, nu să stea în baza de la Ovidiu 14 ore pe zi, să ridice hotelul de-acolo, să vadă dacă iarba e tunsă bine sau dacă juniorii de 15 ani s-au antrenat corespunzător, dacă în sala de mese e curat și câte și mai câte.

Ambiția de a fi campion

Al doilea mare merit al său că a vrut nu doar să crească tineri, ci și să facă performanță. Și-a strecurat cele două titluri de campioană printre altele cinci ale CFR-ului, timp în care FCSB-ul lui Becali, mult mai bine finanțat, n-a luat niciodată campionatul.

Ambiții de machedon care i-a prețuit mereu pe olteni! La mulți ani, Gică, din partea ”oltenilor de pretutindeni”!