Final four”-ul Cupei României a adus în atenţie echipele considerate favorite. Se poate spune, fără a greşi, că lucrurile şi-au urmat făgaşul normal. Trofeul a fost câştigat de formaţiile care au investit cel mai mult şi au fost cel mai bine organizate. Prima câştigătoare a fost Tomis Constanţa, formaţie cu un buget ameţitor pentru sportul craiovean, cu “stranieri” de calitate în lot şi care a avut pe banca tehnică un antrenor inspirat. Este adevărat că, la un asemenea lot, ai şi posibilitatea de a organiza echipa aşa cum doreşti, fără a face improvizaţii. Cert este că, de departe, Tomis a fost echipa cea mai completă, eficientă şi cu cel mai frumos stil de joc, pus în valoare de un foarte eficace ridicător brazilian, vorbind aici de Javier Gonzalez. În fine, revenind la meciuri, trebuie spus că semifinalele au fost la îndemâna Tomisului şi echipei din Zalău, care au trecut la zero de adversari.
Tot cu 3-0 s-a terminat şi finala, una în care doar ultimul set a fost pe muchie de cuţit, ajungându-se la 28-26. În concluzie, victorie pe deplin meritată a Tomisului în Cupa României, formaţia constănţeană realizând eventul după patru ani. Dezechilibrate au fost semifinalele şi la feminin. Înaintea competiţiei se ştia faptul că atât la Tomis Constanţa, cât şi la CSM Bucureşti sunt mari probleme. Lipsa fondurilor financiare a atras reacţii ale jucătoarelor la Constanţa, acestea mulţumindu-se doar cu participarea. De fapt, formaţia în cauză a aliniat un sextet schimbat faţă de campionat, cu multe junioare convocate în lot. A fost simplu pentru campioanele de la Bacău să învingă în doar trei seturi. Mai mult, în acest meci s-a înregistrat un scor pe care, sincer, până acum nu l-am mai întâlnit în întrecerea internă: 25-0. Practic, Sabina Miclea a servit de 25 de ori, un adevărat record în materie, lucru pe care jucătoarea a mărturisit, la final, că nu l-a făcut nici măcar la antrenament: “Încercam să mă concentrez, sincer, niciodată nu am crezut că o să dau 25 de servicii la rând. De obicei dau cinci - şase maxim, apoi una e greşită”.
Elocventă a fost şi reacţia antrenorului Florin Grapă, de la Ştiinţa: Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat! Îmi pare foarte rău, sincer. Preferam să nu ne calificăm în finală şi să facem un joc bun. Să nu mă calific în finală, decât aşa.
Tomis a încheiat meciul cu doar 10 puncte făcute. Nu se poate spune că dintr-o asemenea partidă a fost ceva de învăţat sau, poate, a fost. Asta în sens administrativ. Tomis a demonstrat ce înseamnă să investeşti fără acoperire. Nici când vine vorba de CSM Bucureşti lucrurile nu au stat bine, Dinamo având ceva probleme doar în primul set. Şi la echipa patronată de Primăria capitalei au avut loc mişcări mari de trupe, toate jucătoarele străine părăsind lotul încă de la începutul lunii, pentru că nu au mai fost fonduri.
Şi Ştiinţa a reuşit eventul
Mergând parcă pe aceleaşi tipic, finala feminină a fost frumoasă. Jucătoarele clubului bucureştean aveau de răzbunat finala de campionat, pierdută cu 0-3 în faţa echipei din Bacău. Lucrurile nu s-au desfăşurat cum ar fi vrut temperamentalul manager al echipei bucureştene, ci tocmai invers. Cu medaliile de campioane la gât, băcăuancele au jucat foarte bine încă de la început. Atente la fileu, unde blocajul a funcţionat la parametri doriţi de antrenorul Florin Grapă, dar şi cu o preluare foarte bună, moldovencele au făcut puncte importante şi, până la urmă, decisive. Finalul a prins doar o singură echipă pe teren, la festivitatea de premiere fiind prezentă doar formaţia din Bacău. Altfel, mai trebuie menţionat că pe parchetul sălii polivalente au jucat mai multe foste componente ale echipei din Bănie. Pentru a aminti doar câteva din fete, le enumerăm pe Daniela Mincă şi Alida Marcovici, de la Dinamo, sau Denisa Rogojinaru şi Michi Truţă, în prezent la Ştiinţa Bacău. La masculin, Sergiu Stancu a jucat pentru Universitatea, în urmă cu ceva ani, ca şi antrenorul de la CSM Bucureşti, Iulian Coiculescu.
