Belu
Sponsor oficial al
Craiova se mișcă mai greu. Când aburii revoluției se ridicau lăsând în spate o mulțime de întrebări, bucureștenii, clujenii sau constănțenii se repezeau să facă afaceri. Așa se face că la București, tânărul profesor de arhitectură Dinu Costache Patriciu devenea patron în anul de grație 1990 când încă nu se știa clar cum arată democrație. Sorin Ovidiu Vântu și alți întreprinzători luau cu asalt ghișeele imediat după ce legea permitea cetățenilor să-și facă firme.
Din ianuarie și până în octombrie, parlamentarii din noul for democratic au votat 25 de legi. Cea de-a 26-a era cea care dădea drumul la afaceri. Camera Deputaților din noua democrație era condusă de fostul membru al Prezidiului Permanent de la Partidului Comunist, tovarășul Alexandru Bârlădeanu, un găgăuz școlit la Moscova în timpul războiului care s-a metamorfozat în democrat de conjunctură. Senatul democratic era prezidat de Dan Marțian, un alt „luptător pentru liberate” cu școala rusă care din ministru comunist al tineretului devenise repede un apărător al democrației. Acești doi cameleoni politici au scos legea, iar colegul lor de generație, Ion Iliescu a promulgat-o, iar în noiembrie ea a intrat în vigoare.
Imediat, în mai toate județele a început să se organizeze un registru pentru firmele care urmau să apară. Bucureștiul deja înregistra actele, iar până de Crăciun era un număr considerabil de societăți cu răspundere limitată care deja primiseră dreptul să facă afaceri.
La Craiova, trecerea la economia de piață a început mai lent. Nu există și nici nu a existat vreo firmă care să se laude cu numărul J16/1/1990. Practic, abia anul următor s-a dat drumul la afaceri și în Dolj. Mai întâi s-au împărțit firmele de stat și abia apoi au ajuns și antreprenorii locali să depună actele pentru SRL-uri.
Cumva, nimic nu s-a schimbat. Nu e specific oltenesc. La Mehedinți, în Olt sau în Vâlcea lucrurile au mers mai bine. Craiova a pornit cu stângul în democrație și asta se vede în continuare.
De la începuturile economiei de piață și până acum, în Craiova au existat 60.000 de firme care au trăit, au murit și au făcut afaceri, au dat țepe, au falimentat sau încă sunt active. În 2022 numai sub 15.000 de companii au depus un bilanț la finalul anului.
Cifrele sunt alarmante dacă le comparăm cu orașele care în trecut se uitau cu jind la Craiova. La Cluj au existat în total 106.000 de firme, iar în 2022 peste 33.000 au depus bilanț. În Timișoara s-au făcut și desfăcut 60.000 de companii, iar în 2022 peste 20.000 erau active, la fel ca și în Constanța. Iașul a depășit la rândul său Craiova cu peste 80.000 de firme care s-au „născut” acolo și 18.000 care încă depuneau bilanț în 2022, un număr similar de companii cu bilanț este până și Brașov.
Până și Sectorul 5 din București, cu Ferentariul și cu ghettourile din Zăbrăuți a reușit să înregistreze aproape 70.000 de firme în democrație și să păstreze active 17.000. Cu două mii mai multe decât Craiova.
Practic, în majoritatea orașelor mari, oamenii au făcut cumva și au făcut afaceri cu un apetit mai mare decât al craiovenilor. În 1990 probabil că startul a fost ratat din cauza unor funcționari speriați care nu au fost în stare să descopere repede niște oameni dornici să plece de la Sfatul Popular la nou înființatul Registrul al Comerțului. Acum nu știu care este problema, dar constat cifrele care arată, implacabil, realitatea.
