Fărcășești, dealurile, pădurea și soarta potrivnică

Playoff-ul ligii secunde a fost ratat în ultima clipă a partidei cu Metaloglobus, din primăvară, când evoluția scorului, din perspectiva Craiovei, a fost aceeași ca acum: 1-0, 1-1, 2-1, 2-2, 2-3. Iată că scenariul se repetă, în ultima fracțiune de secundă mingea ajunge la un băiat blond de la Vulturii, care o trimite în poarta olteană. Capăt de drum pe un teren din Gorj de care probabil că nimeni dintre cei din anturajul echipei nu auzise, iar autocarul pesemne c-a mers într-acolo cu Waze-ul pornit, altfel s-ar fi rătăcit.

În ultima vreme am auzit multe despre procese, palmares, stemă, leu, dezafiliere, licențiere, dar mai puține despre fotbalul propriu-zis. Ce elan să mai ai când știi că te pregătești pentru liga a treia, doar pentru că Federația a tras de timp ca o echipă aflată în avantaj în minutul 94 pentru ca trimiterea în eșalonul 3 să nu poată fi atacată în timp util? Dar iată că a venit și vremea fotbalului și, dincolo de amărăciunea acestui eșec, se cuvin rostite câteva impresii.

Craiova a jucat binișor, dar ea niciodată n-a fost lamentabilă, ci doar uneori superficială și de obicei ghinionistă. A arătat la Fărcășești și lucruri bune, și mai puțin bune. Cele bune ar fi că a dat gol repede, în minutul 1, prin Angelo Sârbu, 20 de ani, un atacant înalt, dar încă insuficient de rezistent, or la liga a treia se bagă ”materiale”, nu glumă. A mai plăcut portarul Pena, cu câteva intervenții reușite. Pe Abbey, la acest nivel, se vede valoarea sa superioară celei a competiției. În rest, cei vechi, asta dacă pe Bălașa și Biosan îi putem numi vechi. Plus un mijlocaș central, Manea, care în repriza a doua a trecut vârf. Dar și mulți tineri, inclusiv puștiul blond Purcaru, care abia a intrat la liceu în vara aceasta.

S-au dat și două penalty-uri contra Craiovei, cele de la primele două goluri ale Fărcășeștiului. Greu de spus dacă s-au acordat corect sau nu, filmarea clubului a fost de la distanță mare fără zoom sau reluări. Probabil că astfel de penaltyuri împotrivă vor mai fi, arbitrajul e al aplaudacilor, nu al contestatarilor care ”nu aduc plusvaloare fotbalului”.

Rămâne ghinionul cumplit (pentru că nu exist alt cuvânt atunci când primești golul decisiv la ultima fază a meciului) și ideea că la acest nivel picioarele puternice, coatele, alunecările și forța sunt elemente mai utile decât finețea și talentul, jocul tehnic. Aceste lucruri pălesc în peisajul campestru, cu deal și pădure, de la Fărcășești. Iar astfel de peisaje idilice vor mai fi, cu coatele și cu ”materialele lor cu tot.