Sponsor oficial al
Trump și SUA au câștigat sau nu? Pare că amenințările Președintelui SUA cu represalii comerciale dure – impunerea unor tarife comerciale de 30% la produsele provenind din UE au acționat ca instrumente ”bune”, cel puțin pe termen scurt. Recentele tarife vamale convenite la 15% par ”soft” și sunt văzute de unii europeni ca o victorie, ”în condițiile în care în acest joc UE a avut în mână multe cărți proaste”.
Două ipoteze. În primul rând, este clar, am mai scris într-o analiză anterioară Mediafax. Ciocnirea de supercicluri (cicluri economice lungi, de tip Kondratieff) aduce modificări economice, geopolitice și sociale structurale. Am mai scris că trăim acest proces de câțiva ani și îl vom vedea manifestându-se până în 2030-2032. Războiul comercial, războaiele din Ucraina, Israel versus Iran, războiul valutar, războiul pentru supremație tehnologică și goana după materii prime critice, sunt toate fațete ale acestor ciocniri majore care se repetă la 50-60 de ani. Fiecare dintre marile blocuri de putere economică și militară SUA, UE, China, Marea Britanie, Japonia dar și Rusia încearcă să se poziționeze cât mai aproape de frontiera economică, tehnologică și geopolitică ce va caracteriza evoluția lumii în următorii 50-60 de ani.
Nu trebuie intrat în panică, totul este la vedere pentru cine se informează, ciclicitatea economică este ceva natural (trecută și în Biblie, dar și în scrieri dinainte), războaiele pentru bani și putere, inovație și resurse critice sunt raționale în modelul capitalist, strategiile militare și chiar războaiele militare sunt prognozate cu acuratețe destul de mare cu ani buni înainte (de altfel cine a citit două dintre cărțile relevante publicate de Editura Litera din anii 2011-2012 putea observa estimarea privind invazia Crimeii – fapt care s-a întâmplat 3 ani mai târziu și invazia Ucrainei, 11 ani mai târziu).
În al doilea rând, se respectă o lege economică evidentă, un principiu clar. În timpuri de criză, țările bogate ”se scot” inclusiv pe spinarea celor în dezvoltare sau chiar a celor sărace. Fie că este vorba de extragerea de resurse critice, de forță de muncă genială, inovatoare, inginerii financiare sau despre comenzi privind cumpărarea de arme, țările puternice din punct de vedere militar / economic / inovație își securizează cererea pentru produsele lor, ceea ce conduce la o ieșire mai rapidă din criză și cu costuri mult mai mici. Chiar dacă evaluând după principii etice și morale poate părea șocant, și acest proces este rațional în modelul capitalist actual, orientat spre mercantilism și putere. Goana după maximizarea profitului există și la nivel macro, nu numai la nivel micro.
Deci nu trebuie să intrăm în panică, așa a fost de când există ”lumea”.
Revenind la acordul de principiu, cred că pentru început ar trebui să vedem care sunt principalele prevederi, care sunt câștigătorii și perdanții și câteva avantaje și dezavantaje ale acordului. După, să analizăm impactul asupra economiei românești și care sunt principalele ramuri /subramuri afectate. Important, să propunem câteva măsuri pe care Guvernul României le-ar putea implementa astfel încât să minimizeze efectele negative la nivel economic și social.
Principalele prevederi. Acordul negociat recent între Donald Trump și Ursula von der Leyen prevede introducerea unui tarif vamal general de 15% la toate bunurile importate din Uniunea Europeană în SUA, inclusiv sectoare sensibile precum auto, medicamente și semiconductori. SUA a fost de acord cu plafonarea tarifelor generale la 15% (față de 0-5% în medie anterior și față de 30% cât fusese amenințarea inițială a lui Trump), iar UE s-a angajat la investiții de 600 miliarde USD în SUA și la creșterea masivă a importurilor de gaze naturale lichefiate și echipamente militare americane. Acordul menține totuși tarifele de 50% la oțel și aluminiu și compromite o parte din agenda de energie verde a UE.
Câștigători și perdanți. Trump a salutat acordul drept „cel mai mare deal făcut vreodată”. Liderii UE consideră acest acord drept “cel mai bun rezultat posibil” date fiind presiunile (declarație Ursula von der Leyen). La prima vedere, SUA și Donald Trump apar ca mari câștigători. Și-au impus condițiile fără a oferi concesii și au obținut avantaje economice, politice și de imagine. UE, în special Comisia Europeană, a acceptat acest compromis pentru a evita o escaladare comercială. Perdanți clari sunt exportatorii europeni afectați de tariful de 15%, în special din industriile auto, farmaceutică și tehnologii avansate. În schimb, industriile energetice și de apărare din SUA vor beneficia masiv. Exportatorii europeni sunt clar dezavantajați - pentru companiile din UE, accesul pe piața SUA devine mai scump și mai dificil, dat fiind că multe bunuri care anterior fie erau scutite de tarife sau aveau taxe mici (de exemplu, doar 2,5% pentru automobile), iar acum vor fi taxate unitar cu 15%.
Piețele financiare au reacționat pozitiv la vestea acordului: bursele au crescut, iar moneda euro s-a apreciat puțin imediat după anunț, ceea ce arată că investitorii au răsuflat ușurați, evitându-se un scenariu mult mai grav al escaladării conflictului comercial. După cum a titrat presa europeană, este „o victorie pentru Donald Trump și un rău mai mic pentru UE”.
Avantaje și dezavantaje ale acordului. Principalul avantaj constă în evitarea unui război comercial major și păstrarea stabilității pe piețele financiare. De asemenea, se evită o recesiune în UE, chiar dacă PIB-ul zonei euro va fi afectat cu până la 0,5%. Printre dezavantaje putem enumera: tarifele rămân ridicate, UE nu a obținut reciprocitate, imaginea sa ca lider al comerțului liber este știrbită, iar politicile sale energetice sunt compromise. Intern, apar tensiuni între statele membre, mai ales între economiile mari din vest și cele mai vulnerabile din estul Europei. Mai mult, resursele financiare ale UE redirecționate spre importuri americane (energie, armament) ar putea însemna mai puține investiții în proiecte interne sau în relația cu alte piețe, afectând strategii economice pe termen lung ale Europei. Nemulțumirile politice interne în UE, posibilele tensiuni intra-europene și puterea asimetrică de a acorda subvenții de compensare în rândul țărilor UE pot crea diviziuni politice în interiorul Uniunii Europene. Țările puternic exportatoare (Germania, țările nordice, Cehia, Slovacia) pot considera drept o victorie evitarea dezastrului, însă alte țări europene evaluează rezultatul ca fiind inacceptabil. Percepția că unele țări (sau sectoare) din UE pierd mai mult decât altele în urma acordului trebuie eliminată rapid prin măsuri comune de sprijin pentru toate țările UE care sunt afectate.
Impactul asupra României – perspectivă macro și microeconomică. Impactul asupra economiei românești este estimat a fi modest, dar nu neglijabil - introducerea tarifului american de 15% pentru bunurile europene ar putea reduce ritmul de creștere al PIB-ului României cu circa 0,15 până la 0,2 puncte procentuale. Luând în considerare atât impactul direct cât și pe cel indirect, evaluările indică un impact de 0,25-0,35 puncte procentuale asupra ratei de creștere economică reală. Acordul afectează România în principal indirect, prin relația sa cu economiile UE (avem 70-72% dintre exporturi și importuri cu țările UE). Estimările arată că PIB-ul României ar putea fi redus cu 0,15–0,2% ca efect al scăderii comenzilor industriale din Germania, Franța și Italia. Acest lucru lovește mai ales lanțurile de furnizori români care produc pentru exportul indirect spre SUA – în special în auto și componente. Direct, impactul este limitat - România exportă aproximativ 4% din total către SUA, deci expunerea este scăzută. Totuși, unele sectoare pot suferi: textile, mobilier, agroalimentar, produse chimice și auto. Producătorii români de mobilă, încălțăminte sau vinuri care au contracte în SUA pot pierde competitivitate. IT-ul și serviciile outsourcing, importante în structura relațiilor comerciale directe cu SUA nu sunt afectate de tarife, deci acest sector strategic pentru România rămâne stabil, pe când sectorul metalurgic este deja blocat de tarifele de 50% la oțel/aluminiu – aici acordul nu aduce îmbunătățiri. Sectorul energetic românesc poate beneficia de o stabilizare a prețurilor la gaze, datorită importurilor sporite de gaz petrol lichefiat american în Europa.
Ce măsuri ar trebui să ia Guvernul României, pentru minimizarea efectelor negative și maximizarea celor pozitive?
1. Implementarea rapidă a unui Program de măsuri de stimulare economică, care să cuprindă, un pachet de măsuri de sprijin pentru companiile și exportatorii afectați de acord. Scanarea rapidă a sectoarelor și firmelor românești cele mai expuse la noile tarife, la nivel de coduri CAEN. Fundamentarea și implementarea unui Plan de măsuri de susținere. Acest sprijin poate include facilități fiscale temporare (compensații directe, reduceri/scutiri de impozit pe profit pentru veniturile din export afectate), subvenții sau compensări parțiale pentru acoperirea costului tarifelor, scheme de ajutor de stat pentru menținerea locurilor de muncă (de tip kurzarbeit sau fonduri de garantare a creditelor pentru capital de lucru și investiții). România trebuie să dubleze programele de tip Rabla pentru susținerea cererii (și a producției) în domeniul auto și piese de schimb, unul dintre clusterele de competitivitate. Implementarea schemei de ajutor de stat pentru industriile chimică, metalurgică și siderurgică, finanțate majoritar din vânzarea certificatelor de emisii de CO2, prevăzută în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031.
2. Guvernul să ceară în cadrul Consiliului UE / consultările cu Comisia Europeană etc măsuri europene de protecție justă a sectoarelor vulnerabile ale României. Este o idee bună a eurodeputatului PSD Victor Negrescu. Așa cum s-au creat fonduri de ajustare Brexit pentru țările afectate de ieșirea Marii Britanii, România ar trebui să pledeze pentru fonduri europene dedicate compensării pierderilor din acest acord comercial. Aceste fonduri ar putea finanța reorientarea firmelor către alte piețe, recalificarea angajaților sau modernizarea proceselor de producție pentru a rămâne competitive.
3. România trebuie să se asigure că în implementarea acordului la nivel UE, interesele sale specifice sunt apărate – de exemplu, dacă se vor stabili cote de import la oțel sau alte mecanisme, să obțină alocări corecte pentru producătorii români. O altă latură este influențarea viitoarelor negocieri UE-SUA: acordul actual este un cadru, multe detalii tehnice pot fi încă negociate. România ar trebui să se implice activ în formularea poziției UE, astfel încât sectoarele sale cheie (auto, agricultură, industria chimică) să fie luate în considerare la eventuale reglaje.
4. Program de măsuri privind diversificarea piețelor de export ale UE și României. Acordul evidențiază riscul dependenței de o singură piață (în acest caz, piața americană pentru unii exportatori UE). România nu trebuie să-și pună ”toate ouăle într-un singur coș”, ci trebuie să își extindă orizonturile comerciale (Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Africa), să valorifice acordurilor de liber schimb cu Canada, Japonia, Coreea de Sud, Vietnam etc, unde firmele românești pot exporta fără tarife. Credite avantajoase din partea Eximbank pentru pătrunderea pe noi piețe de export pot fi luate în considerare. Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE) ar trebui să prezinte un plan clar de atragere de investiții de relocare și o strategie de stimuli pentru companiile românești privind pătrunderea pe noi piețe de desfacere, birou unic s.a.m.d
5. Un grup de lucru interministerial pentru monitorizarea continuă a implementării acordului SUA-UE și a efectelor acestuia asupra României.
6. Am mai scris în analizele Mediafax, România trebuie să-și definească o strategie concretă de tranziție către economia bazată pe inovare, pe tehnologie înaltă. Să folosească atuurile pe care le are. Un capital uman de calitate (număr mare de absolvenți STEM – științe exacte, inginerie, IT, matematică), să multiplice investițiile în centre de cercetare dezvoltare (vezi exemplele Continental, Bosch, Microsoft, Renault, Oracle etc), să extindă și mai mult sectorul IT și să stimuleze prin granturi și acceleratoare de afaceri ecosistemele de startup-uri de înaltă tehnologie, mai ales in domeniile de nișă unde deține avantaje competitive (automatizări, machine learning, agritech, cybersecurity, greentech etc). Să crească rapid capacitatea de producție în energie și gaz precum și extracția, prelucrarea și folosirea în producția internă a mineralelor critice, combustibilii tehnologiei viitorului.
(sursa: Mediafax)
