Belu
Sponsor oficial al
Dincolo de toate ideologiile și opiniile, mi-se pare tragică situația Elenei Lasconi care a ajuns să fie bălăcărită de propria fiică pentru o opinie. O fată care aruncă noroi spre ființa care i-a dat viață reprezintă o imagine dureroasă care reflectă realitățile cele mai urâte din societatea în care trăim.
Probabil că primărița rememorează acum nopțile nedormite, zilele agitate, vacanțele luate ca să-i fie copilului mai bine și se gândește unde a greșit.
Nu ai cum să te apuci să îți judeci mama, să arunci cu mizerii spre ea în cel mai dezgustător mod posibil! Câtă gelozie, câtă frustrare, câte probleme emoționale poate să aibă o fetiță care calcă pe cap ființa care i-a dat viață cu o brutalitate mai mare decât cel mai oribil inamic nemilos?
Nici nu mai contează de unde a plecat. Nici nu mai contează contextul. Nu am putut să văd până la capăt filmul în care această Greta Pawkerinspirațională pentru congregațiile psihiatrice și-a masacrat mama pe altarul corectitudinii extreme. Cumva, cazul este demn de vreun epigon al lui Gustav Jung și arată eșecul zecilor de pași greșiți pe care societatea i-a făcut în ultimul secol.
Inițial am crezut că toată agitația din jurul poveștii Elenei Lasconi are legătură cu o tentativă a USR de a atrage votanți din zona conservatoare. M-am gândit că cineva a făcut un plan prin care să fie extrași din zona creștină votanții care doresc luptă anticorupție. Vehemența comentariilor făcute de Clotilde Armand sau Drulă păreau să acrediteze planul prin care se contura o temă falsă în jurul Elenei Lasconi, iar la final, primărița rămânea pe o poziție de cerber al dreptății care nu abandonează valorile tradiționale. O poziție de 25% cu posibilități de creștere pe piața politică din România.
Nu exclud nici acum ca în vreun laborator obscur, un analist dibace să fi creionat acest plan. Cu certitudine el a fost dezavuat prompt de către liderii care au acaparat USR și care doresc să fie singurii sfinți ai electoratului lor. Drulă și compania au decis că mai bine să fie conducătorii absoluți ai celor 12 procente din electorii țării care încă văd în ei speranța de schimbare a clasei politice decât să împartă cu alte personaje un procent dublu, dacă nu chiar mai mare.
Un pol de dreapta care să adune, lângă electoratul de intelectuali și pe cei care nu vor un radicalism progresist ar fi putut să diminueze până la extincție PNL și să reprezinte o alternativă puternică de coagulare a electoratului care tradițional s-a săturat de baroni locali pseudo-socialiști.
Liberalii care umplu listele de birocrați analfabeți, social-democrații cărora le convine să guverneze cu niște parteneri marionetă și progresiștii extremiști care au capturat un electorat dornic de schimbare au atacat masiv planul.
Dincolo de aceste jocuri politice calculate. dincolo de zbuciumul unor oameni de a pune mâna pe putere, mai departe de alegerile care ar putea să lase fără muncă o serie de milionari anonimi din administrație rămâne intervenția necalculată a fetiței din Paris.
Tot veninul adunat în anii în care mama ei bătea drumul Kandaharului pentru a pune niște bani pe masă, toată ura legată de telefonul mai vechi pe care bunicii nu au putut să-l cumpere. Întreaga frustrare legată de imposibilitatea de a termina o școală s-a revărsat în câteva minute care au arătat că undeva este un eșec.
Poate că este o particularitate. Un eșec particular al Elenei Lasconi. Dar eu cred că este un eșec al generațiilor care în ultimul secol au schimbat acolo unde nu trebuia să se schimbe nimic și au lăsat neatinse aspecte care trebuiau eradicate.
