Egalezi o dată, egalezi a doua oară, dar a treia oară nu-ți mai iese

S-a repetat practic același scor din tur. Atunci principalul contribuitor la eșec a fost arbitrajul lui Marian Barbu, acum înfrângerea a fost determinată mai ales de marile erori din apărare. Craiova i-a marcat în acest campionat trupei lui Rednic 4 goluri și iată că n-a reușit să obțină nici măcar un punct din cele șase puse în joc.

Antinevralgicul și aspirina

Cei care privesc de pe margine au nevoie de antinevralgice, iar cei cu crampoane, cei din teren, de aspirine. Lacroix și Mascarenhas au răcit cobză, devenind inapți. Compagnucci și Padula au ieșit prematur accidentați runda trecută. Așa că de la patru fundași laterali aliniați în formula de start cu Poli Iași, acum, cu UTA, s-a regăsit doar unul, Negru. Unul și jumătate, să zicem, pentru că Dragu e mai degrabă mijlocaș de bandă. Cu sistemul defensiv ciopârțit, s-a apelat la perechea centrală Kvakic-Lekiatas. Când vezi formula de start, mai cauți o dată cutia cu antinevralgice. Dar chiar nu era altă soluție!

Ce a fost bine

Echipa a părut în primul rând ceva mai vie decât dățile trecute. Mai determinată, mai dornică. Uneori, chiar și un pic mai inspirată. A revenit în joc după ce a fost condusă cu 1-0 și cu 2-1. N-a mai revenit și la 3-2, deși putea s-o facă, dacă Sidibe s-ar fi concentrat mai mult. Bauza a dat gol cu capul, ceea ce nu-i prea stă în obicei. Dragu a marcat și el după o cursă frumoasă. Toți cei din față s-au străduit, au alergat, dar se pare că eșecurile din ultima vreme apasă, taie aripile, îngreunează picioarele...

Ce n-a fost bine

Dincolo de unele pierderi de ritm pe perioade de 10-15 minute (dar nu atât de multe ca alte dăți) au iritat de-a dreptul erorile din apărare. Altădată în capul listei a fost Lekiatas, acum în rolul principal a evoluat Kvakic. La primul gol arădean, se întoarce cu spatele  să nu-l lovească mingea! Atitudine fotbalistică inexplicabilă, cu atât mai mult cu cât vine de la un băiat zămislit din spațiul fostei Iugoslavii, unde curajul de a înfrunta pericolul e o însușire esențială. La golul al doilea (pe contraatac, nepermis după ce tocmai se egalase la unu și trebuia să intervină prudența) Kvakic se bâlbâie în acea minge, practic o transmite adversarului, anulând astfel ideea de ofsaid. La al treilea, provoacă un penalty straniu, faultându-l pe Luckassen după ce crezuse că-l scosese pe olandez din careu, ceea ce însă nu se întâmplase. Când o comiți de asemenea manieră, ce pretenții mai ai? Să egaleze colegii de trei ori sau de o sută de ori?

Mugurii

Trebuie luat ce-a fost bun din acest meci, că au fost totuși câteva aspecte pozitive. Trebuie acoperit cu un cearșaf clasamentul, unde s-a coborât pe loc de baraj și se pare că asemenea constatări, în loc să ambiționeze, înmoaie și mai mult genunchii. Trebuie creată acea stare de competiție care să nu țină doar o etapă, la tradiționalul derby local cu CSU (unde sigur ambițiile vor fi mari), ci care trebuie să dureze încă două luni și ceva. Față de pesimismul săptămânilor trecute, au apărut câțiva muguri de speranță. Timizi, ca și cei de început de primăvară de-afară, opintind să spargă coaja unei ierni lungi.