Chelnerii de bacșișuri mici și afaceri cu tarabe

În general nu am nevoie de humInt atunci când scriu despre Craiova. Am trăit acolo, am copilărit pe străzile pline de mister ale orașului care trăiește la intensitate maximă sub soarele arzător al Olteniei. Aș avea de unde să colectez milioane de informații și, uneori, deși fac eforturi deosebite tot sunt bombardat cu unele date chiar dacă încerc să mă feresc.

Sursele deschise și alte metode electronice adiacente îmi oferă o imagine de ansamblu deosebit de relevantă a orașului în care m-am născut și unde m-am format. Am ales să îl ajut pe Adrian în demersul său de a revigora piața media din Craiova cumva pentru a oferi ceva orașului unde am copilărit și de care mă leagă atât de multe lucruri.

Cele câteva cuvinte care le aștern pe foaia de hârtie mă relaxează și prin ele încerc să fiu o sursă de motivație pentru zecile de jurnaliști locali care au posibilitatea de a exploata mai bine ca mine sursele umane de informație.

Ajung și la mine astfel de date pe care, aproape de fiecare dată le confrunt cu diferite baze de date. Vreau să subliniez două aspecte cu precădere pentru cititorii care se uită la aceste rânduri din birourile  instituțiilor unde au eșuat.

În primul rând îmi asum în totalitate afirmațiile. Am câștigat câteva zeci spre sute de procese cărora le-am pierdut numărul în două decenii în care am prelucrat informații. Niciodată nu am apărut sub vreun pseudonim sau nu a fost nevoie să mă ascund în spatele cuiva atunci când am avut de spus.

În al doilea rând, nu tratez chelneri de bacșișuri mici. Nu poți să tragi cu tunul în furnici și nici să calci șobolanii cu tancul. În aceste condiții, vă rog din suflet, nu mă mai bombardați cu informații despre saloane de înfrumusețare obscure sau alte afaceri care se desfășoară în zona tarabelor și a chioșcurilor ruginite. 

Într-o lume în care din ce în ce mai tare contează algoritmul, iar informațiile sunt dispersate după alte reguli sper ca demersul meu făcut din inimă pentru Craiova să fie apreciat de oamenii care doresc să schimbe în bine fața orașului care îmi este atât de drag.

Așadar humInt rămâne apanajul bravilor colegi din presa locală. signInt rămâne să fie exploatat de cine are aparatura necesară. Singurul lucru care l-aș face la pensie ar fi să dezmorțesc orașul cu două trei mașini cu paparazzi. Dar mai am până la pensie.