"Dom'le, în țara asta nu mai poți să-ți vinzi nici sângele!"

Știam că a dona înseamnă a da gratis, a da chiar din suflet, a te simți tu însuți dator pentru că ai oferit prea puțin, dar nu ne împiedicăm de asemenea mărunțișuri estetice în tara în care eroismul - certificatul de revoluționar - a fost pe bani.

Mulți români au rămas lefteri după sărbători, așa că și-au vândut sângele. Exact ăla e verbul - "a vinde" - și aș fi un dobitoc suprem daca i-aș judeca pe oameni pentru ce au făcut. Aceasta este problema Statului Român. Care deja s-a simțit generos și, în unele județe, a anunțat reducerea programului zilnic de recoltare. Cred ca am greșit când am scris despre Statul Român generos. E mai degrabă Statul Român depășit. Dacă te duci spre 300 de lei, Statul Român se sperie. Alocația lunară pentru copii e 292 de lei. 

Dacă recoltările vor continua în ritmul din săptămâna 3-10 ianuarie, Statul își va face plinul repede și probabil va bloca recoltările după 1 februarie. Și uite așa va apărea expresia "dom'le, nu mai poți să-ți vinzi nici sângele în țara asta!" 

Cu apa caldă e mai rău, mai ales în București, dar la sânge stăm bine. Ca să facă economii, Statul Român poate să recolteze și sânge pe degeaba, dacă se duce cu ligheanul la sfârșitul unei nunți sau al unui botez, când se încing invitații. Până la urmă, Statul Român suntem și noi, poporul. La nuntă și la botez se cimentează relația naș-fin. O să enervez multă lume, dar nunta, botezul și anii trec, iar în România cele mai mari dușmănii se nasc între nași și fini. Pe locul doi – frații între ei. Așa e la noi concurența. Că doar n-om fi fraieri să concurăm cu străinii. Mai bine ne omorâm între noi.