Sponsor oficial al
E sezonul festivalurilor, începe unul mare de tot pe Litoral, dar vor fi chermeze și șușanele în toată țara. Nu îmi e simpatic edilul de măcelărie, transformat în inspector slim fit, pe nume Piedone, dar sper ca brigada anti-drog să se mobilizeze la fel de bine ca ANPC.
Încep cu Bucureștiul, că din Capitală pleacă tot ce-i rău. În Herăstrău, pe Calea Victoriei, dar și la Mamaia avem de-a face cu luxul eterat. Iar România sparge sume grele pe Jandarmerie, în loc să bage bani în Brigada antidrog. În București ajunge marfa de lux din serialele de pe Netflix. Columbia o distribuie și produce 61% din cantitatea pentru export. 29% dă Peru, 10%vine din Chile. De la primul producător până la ultimul cumpărător din America sau din Europa, prețul crește de 70 de ori. Pablo Escobar și serialul Narcos sunt grădiniță față de ce se întâmplă acum.
În orașele mici (sub 100.000 de locuitori) din România, adolescenții cumpără o otravă care am înțeles că s-ar numi Cristal. O iau din fața școlii mai ușor decât fac rost de țigări clasice din magazin. Porcăria costă între 60 și 80 de lei pastila. Toată lumea știe, doar organele par letargice, deși am convingerea că nu le-au stupefiat traficanții de stupefiante. Oare acești bugetari atinși de perplexitate or avea și dumnealor copii la școală? Mi s-a povestit că halucinogenul Cristal ar fi, pe lângă cocaină, un fel de Carpați fără filtru în comparație cu trabucurile.
Avem polițiști deștepți ca să facem o brigadă anti-drog după model american? Că doar suntem țară NATO. Eu cred că avem. La muncă, domnilor, la destructurat rețele, ca să nu vă mai invidiem că luați pensii speciale!
Am auzit una mortală cu pensiile speciale. Se zice că în nordul țării un polițist nu voia să iasă la pensia specială. Și i s-a transmis că vine din urmă tineretul care va rumega pensii speciale, așa că dumnealui ar fi bine să se retragă la pescuit (că doar nu la citit), ca să nu-și încheie cariera ca subiect al unui dosar.
Și acum cireașa de pe tort! La Beach Please Costinești se dansează Moshing sau Mosh Pit, nu stăpânesc termenul. Nu e deloc, dar deloc, deloc, deloc pe bază de droguri. 40 sau 50 de tineri încep să se împingă și să se lovească, se sparg dinții și ceasurile, curge borșul, pârâie oasele, federația de rugby ar putea scoate de acolo o grămadă cu care să batem Noua Zeelandă.
