Sponsor oficial al
Capitala regiunii care nu prea a putut să fie guvernată nu s-a aflat în epicentrul ultimului Război Mondial. Craiova nu a fost o țintă predilectă pentru raidurile aeriene atunci când România lupta de partea Germaniei. Atunci când am întors armele, armata fascistă a părăsit orașul fără prea mare luptă.
Cu toate acestea, tinerii Craiovei și-au pierdut viața prin mlaștinile Rusiei. În același timp, refugiații din diverse părți ale României și-au găsit un adăpost temporar în Craiova. Acum nu ar mai fi chiar identic.
Diferența majoră este că noile conflicte se bazează pe atacuri aeriene masive în care dronele sau rachetele joacă rolul principal. Până la cotropirea efectivă, tineri dezlipiți cu greu de pe consolele de jocuri sunt puși să controleze drone reale într-un război real. Marele dezavantaj al orașului este că la nici 40 de kilometri distanță de oraș se înalță semeț scutul anti aerian de la Deveselu. Deși este un scut, acesta nu apără orașul ci îl transformă oarecum în victimă colaterală.
Probabil că orice conflict va avea edificiul militar ca țintă principală. De asemenea, rachetele pe care scutul le-ar neutraliza ar cădea în apropierea orașului expunând populația pericolului. Practic, lucrurile nu ar mai sta la Craiova așa cum au stat în anii celui de-al doilea Război Mondial. Refugiații ar evita zona, iar mulți dintre craioveni ar alege calea pribegiei.
În Craiova sunt 200 de adăposturi anti-aeriene. Probabil că toată lumea își imaginează că sub această titulatură pompoasă s-ar ascunde niște coloși de beton armat ca în filmele cu dezastre apocaliptice. În realitate aceste adăposturi sunt subsolurile blocurilor construite în perioada comunistă și care acum se bucură de pace împreună cu niște cauciucuri de mașină reșapate și niște murături prăfuite.
Doamne ferește să înceapă războiul! Până să ne punem problema dacă adăposturile anti-aeriene rezistă, blocurile par să fie problema principală.
