Componentele victoriei

Trudă, inspirație, naivitate, durere și, iarăși, cu un arbitraj ostil. Toate acestea au condus la succesul cu 2-1 de la Slatina

După două luni și șase meciuri fără succes, a câștiga aproape că e o senzație nouă. La precedenta zi de bucurie din calendar, încă se umbla la bermude și mânecă scurtă. De-atunci au trecut șase meciuri triste și s-a trecut la peisajul înfofolit de la Slatina, unde cei care au înfruntat frigul și ploaia matineului duminical nu mai știau ce să pună pe ei.

Truda

Craiova a muncit mult pentru aceste puncte. A revenit după ce-a fost condusă, a apărat o jumătate de oră un avantaj fragil având un om în minus, a alergat mult, a băgat piciorul, a câștigat dueluri unu la unu, pe final a rezistat unui asalt al localnicilor care la un moment dat aveau o grămadă de atacanți pe teren, după ce i-au introdus și pe Țâră, și pe Atanas Trică. Așa se câștigă, sacrificându-te, abandonând acel fotbal steril, de-a latul, cu o posesie neproductivă. La Slatina, jocul, fără să fie nemaipomenit, a fost vânos, înmuiat în transpirație.

Inspirație

Faza de la golul egalizator a fost una șnur, cu Jiblil, Abbey și Bălan, ultimul, la finalizare. Pare lucrată la antrenamente, dar la meci, dacă nu sunt toți participanții inspirați, nu iese, pentru că, se știe, fotbalul e un joc simplu până când pe teren apare și echipa adversă. La capitolul inspirație trebuie pomenit și portarul Codruț Sandu, care după episoadele copilărești de runda trecută, acum, spre final de meci, a avut trei intervenții extraordinare!

Durere

Idris a trebuit să iasă după ce a fost călcat măcelărește pe tendon de către Kayondo. Sub ochii arbitrului, care părea i-a uitat cartonașele acasă. Apoi Camara a fost ”compostat” și el de jocul mult prea bărbătesc al localnicilor. Și uite cum a fost nevoie de două schimbări când încă nu trecuse o jumătate de oră. Apoi Abbey s-a ”bucurat” de aceleași tratamente ortopedice, trebuind să iasă și el. La niciuna dintre intrări domnul arbitru nu a luat măsuri. Motiv pentru care trecem la capitolul următor...

...arbitrajul

Penaltyul din care s-a deschis scorul, cel dat Slatinei în minutul 11, e un cadou de Black Friday. Luat probabil de la reduceri. N-a fost inventat în totalitate, precum cel de runda trecută, cu Ceahlăul, dar nici penalty n-a fost! Intrarea lui Abbey la adversar e o blândă mângâiere, o atingere diafană. Sigur că e un mic contact, arbitrul se poate adăposti la umbra acelei acoperiri regulamentare, dar pentru penalty trebuie mult mai mult! Adăugați și produsele din atelierul de tâmplărie ortopedică menționate mai sus și veți constata o nouă balanță strâmbă.

Naivitatea

Meciul a fost atât de greu pe final, pentru că în minutul 60 Bălan a făcut ce nu trebuia să facă. După ce fusese foarte bun până atunci și dăduse două goluri, în loc să-l dea și pe al treilea (trebuia să tragă la poartă în acea fază!), a căutat contactul cu adversarul, și-a lăsat piciorul în spate și a primit, pentru simulare, al doilea cartonaș galben, fiind eliminat. Nu era nevoie de așa ceva, dar poate că rămânerea în inferioritate a strâns rândurile Științei.

O transmisie tv mizerabilă

Urmărirea pe micul ecran a reprizei secunde a fost aproape imposibilă. Zeci de minute imaginea s-a oprit, a țopăit un pic pentru ca apoi să se oprească din nou. Păream că urmărim o ecografie abdominală, nu un meci de fotbal. O calitate execrabilă, probabil că se lucrează cu sculele cu care s-a transmis și colectivizarea acum șase decenii și ceva. Dar, dacă echipele de liga a doua primesc niște coji de semințe pe post de drepturi tv, atunci hai să fie în aceeași notă și calitatea produsului, nu?