Cincizeci de ani de la primul titlu al Craiovei

La jumătate de veac de la prima mare bucurie a suporterilor olteni, trebuie spus că acea fericire s-a iscat din năduful de mai an. Campionatul câștigat în 1974 s-a clădit pe temelia dezamăgirii din 1973. Atunci, în ultima rundă (de fapt erau două partide restante) Craiova pierdea cu 1-0 la Arad, iar Dinamo învingea în aceeași zi pe CFR Cluj cu 4-0. Ambele echipe încheiau campionatul la egalitate de puncte, câte 39, dar Dinamo avea golaveraj 51-32, adică plus 19, în timp ce oltenii aveau 54-36, plus 18. Un singur gol a decis titlul.

Pozele din ”Flacăra”

În anii aceia revista Flacăra, condusă de Adrian Păunescu, era cam Dumnezeul presei din România. La nivel de publicație săptămânală. Cotidianele erau Scânteia, România Liberă și celelalte, dar erau atât de politizate încât nu se puteau citi. Flacăra lui Păunescu respira ceva mai liber, își permitea să aibă opinii. Iar opinia lui Păunescu ”Flacăra” a fost atunci, în iunie 1973, următoarea: a publicat două poze color, pe două pagini față în față. În stânga, una sub care scria Dinamo București, campioana României. În dreapta, alta, sub care scria Universitatea Craiova, campioana unei mari iubiri. Așa a intrat sintagma în conștiința publică, așa s-a eternizat ea în mintea tuturor oltenilor.

Debut ca din pușcă

Așadar, un an de zile oltenii au fost numiți campioni doar în plan sufletesc. Dar la 19 iunie 1974, la doar un an de la acea dezamăgire, ei deveneau campioni la propriu. A fost un sezon al răzvrătirii. În prima etapă era 1-1 la Jiul, cu debutul lui Ilie Balaci la 17 ani neîmpliniți. Apoi au început să se adune victoriile și oltenii s-au detașat. 7 succese și 3 remize la un moment dat. Prima înfrângere a venit în etapa cu numărul 11, 1-3 la ASA Tg. Mureș, oltenii fiind însă obosiți după deplasarea din Belgia, la Standard Liege, în Cupa UEFA. Asta după ce toamna lor de aur a cuprins și eliminarea Fiorentinei, 0-0 în deplasare, 1-1 acasă.

Un retur mai slăbuț

Craiova ierna cu 5 punte avans (era vremea victoriei prețuite la doar 2p) adică destul de confortabil. Se părea că principal rivală va fi, dacă va fi, FC Constanța, denumirea de atunci a Farului. Însă returul a fost ceva mai poticnit, eșecuri la Brașov (0-2), la Sportul (0-1), la Constanța (0-4), la Reșița (1-2), același scor și la CFR Cluj. Acasă lucrurile mergeau bine, în tribune erau mereu măcar 40 de mii de oameni, dar pe terenuri străine nu mai era totul atât de roz. A apărut pe turnantă ”fantoma” din sezonul precedent, Dinamo, a câștigat derbyul direct de la București (1-0), dar ultima rundă a limpezit lucrurile. Dinamo a câștigat acasă cu Argeșul, 7-0, exact cât era nevoie pentru a egala golaverajul Craiovei. Care a rezistat însă la Ploiești, 0-0, și a terminat cu un punct avans, 45-44.

Eroii acelei performanțe

În acel sezon au fost utilizați 23 de jucători, dar unii, (Constantin Pană, Ion Constantinescu, Mircea Chivu, Ion Stăncescu, Kiss) au evoluat doar câte un meci sau două. Tot un singur meci a strâns și Nicolae Negrilă, dar ce meci!, ultimul, cel de la Ploiești! Amintire veșnică acelora care au trecut în lumea drepților, adică Paul Manta, Florin Oprea, Petre Deselnicu, Dragu Bădin, Ilie Balaci, Costică Ștefănescu, Lucian Strâmbeanu, Ilie Balaci, Nicolae Ivan, Mircea Chivu, Iulian Bălan, Ion Oblemenco, precum și antrenorilor Constantin Cernăianu și Constantin Oțet, doctorului Vasile Frînculescu. Sănătate și viață lungă lui Victor Niculescu, Nicolae Negrilă, Ion Constantinescu, Ion Velea, Cornel Berneanu, Alexandru Boc, Teodor Țarălungă, Ion Niță, Mitică Marcu!

Prelata unui camion

Să fi trecut câteva zile de la acel duel la distanță din ultima etapă, Dinamo-Argeș 7-0 și Petrolul – Craiova 0-0. Martorii ocular (a fost și o poză în Informația Bucureștiului, dar arhivele… s-au șters) spun că un camion cu prelată, cu număr de Dolj, străbătea Șoseaua Ștefan cel Mare, venind dinspre Obor. Pe prelate scria cu vopsea, cât se poate de citeț ”Șapte goluri de pomană/ Tot Craiova-i campioană!”