Sponsor oficial al
S-au rugat de voi ca de moaștele sfinte. V-au promis tot ce vă doreați și au mai și inventat promisiuni de care nu aveați vreo idee. În particular se rugau să nu aflați înainte de alegerile parlamentare de faptul că vor anula prezidențialele și dădeau acatiste la biserica în care nu mai intraseră de ceva vreme pentru a mai prinde un loc în Parlamentul României.
Au zâmbit cu talent actoricesc deprins în anii de târât prin culoarele politicii. Au râs zglobiu cu burțile tremurânde în timp ce cărămizile de bani slinoși le săreau din buzunare. Au promis angajări, contracte, afaceri și combinații în timp ce au făcut vizita cvadrienală prin județele unde cerșesc voturi.
I-ați crezut sau nu, i-ați votat sau nu, o parte din ei au ajuns să depună jurământul în Camera Deputaților sau în Senat. Pentru mulți acela a fost singurul moment în care au luat microfonul parlamentar în gură. Patru ani de zile nu o să îi prea vedeți și nici nu o să mai auziți de ei.
Unii nu au mai postat pe rețelele sociale de când s-a uscat cerneala pe certificatele de parlamentari. Au concediat scribii care le făceau texte de care puterea lor de înțelegere era depășită. Au transferat secretarele la vreo companie de stat prăfuită și au uitat de voi.
Probabil bănuiați toată combinația asta. Se petrece ciclic de trei decenii. Am zis să vă aduc aminte ca să avem un moment în care realizăm fiecare că politicienii sunt cei mai talentați escroci și cei mai abili ingineri sociali ai tuturor timpurilor.
Grașii fac sport pentru voturi. Slabii mănâncă mici pentru popularitate. Deștepții adoptă un limbaj grobian ca să pară oameni de treabă, iar semidocții se intelectualizează subit vreme de două luni, odată la patru ani.
După perioada aia revin la starea inițială de letargie și numărare de bani. Se ascund și trăiesc în teroarea fricii de a nu face vreo greșeală care i-ar putea costa mandatele. Această teroare îi face să nu mai facă nimic. Am zis numai să vă amintesc. În rest, nimic nu s-a schimbat.
