Cât de logic e ”criteriul audienței”?

Sumele oferite de deținătorii de drepturi vor totaliza, din campionatul viitor, 36 de milioane de euro în loc de 33,5 de milioane, ca până acum. Ceea ce înseamnă o creștere de 2,5 milioane, în jur de 150 de mii de euro în plus, în medie, pentru fiecare club. Deja multe dintre participantele la Superliga își freacă palmele, drepturile TV sunt pentru ele mană cerească. Uneori salariile sunt plătite la timp atunci când se încasează acești bani, iar alteori Liga, generoasă de felul ei, mai acordă avansuri substanțiale. Sau le acorda, procedeul poate că între timp a fost abandonat.

Ce rost mai are clasamentul?

Se pune problema împărțirii banilor între cele 16 cluburi participante. De ani de zile operează un argument infailibil: locul ocupat în clasamentul ediției trecute. Campioana sare de 3 milioane, nou-promovatele tind spre un milion pe sezon. E stimulativ, te îndeamnă să ”tragi de tine” și atunci, spre final de sezon,  când poate că nu mai ai niciun obiectiv. Ba iată că ai! Orice loc în plus înseamnă cam 200 de mii de euro și multe dintre cluburi se gospodăresc din acești bani, unele chiar cu salariile pe o lună!

E bine pentru cei cărora le convine

Acum se zvonește că ar trebui să opereze alte criterii decât cele pur competiționale, decise de clasament. Fie o împărțire ”în mod egal”, dar aceasta e mai degrabă o metodă colectivistă, cam din anii înființării CAP-urilor, fie, mai nou, data de criteriul audienței. Printre susținătorii variantei, poate chiar în capul listei, se află co-patronul Rapidului, dl. Dan Șucu. Nu e greu de ghicit de ce, Rapidul e un club care atrage, audiențele meciurilor cu giuleștenii implicați sunt printre cele mai ridicate.

Ratingul funcționează diferit în fotbal și în media

În media întotdeauna ratingul a fost cea mai importantă ”mărime fizică”. Tiraj al ziarelor, trafic pe net, rating și share pentru programele tv. De aici vine publicitatea generatoare de bani. Dar ratingul e un instrument de măsură doar atunci când instituția media e cea care-și stabilește desfășurătorul sau conținutul. La fotbal această unitate de măsură ar funcționa mai greu atât timp cât nu e vorba de condiții egale.

Condiții inegale!

Dacă am ierarhiza drepturile tv cuvenite  cluburilor de Liga 1 în funcție de rating, atunci ar trebui să le punem în condiții de egalitate. Adică să fie rânduite să evolueze. Fiecare, pe rând, vinerea și lunea de la ora 17, apoi sâmbătă de la ora 13 sau 14, în fine, când le-o fi sorocul, sâmbătă seara sau duminică seara, în prime-time. Dar televiziunile nu vor face niciodată asta și e logic să n-o facă, pentru că ele sunt instituții media, nu societăți care au drept obiect de activitate fotbalul . Vor pune mereu la ore de maximă audiență meciurile de maximă audiență, iar pe celelalte le vor ascunde la ceasuri când la televizor nu se prea uită nimeni. Și-atunci, pune-te și fă rating lunea după-amiază! Nu-l vei face niciodată!

Unii sunt mai populari decât alții

Și-atunci, ce logică ar avea ierarhizarea după rating? Mult mai logică și mai stimulativă pentru corectitudinea competiției (măcar în partea ei finală) ar fi înșiruirea de până acum, după clasament. Ratingul mai bun al unui club în raport cu altul se reflectă sub alte forme. Bilete vândute, tricouri vândute, marketing, ușurința de a atrage sponsori. Nu e vina unora că sunt mai puțin populari decât alții, sau, dacă e, ar fi ilogic ca acest lucru să influențeze decisiv împărțirea banilor din drepturile tv.