Cât de drogată este Craiova?

Drogurile sunt din ce în ce mai prezente în vocabularul craiovenilor. Părinții care acum două decenii o rupeau pe „Săniuța” prin parcuri sunt acum îngrijorați de copiii care ar putea să pună mâna pe cine știe ce descoperire a științei care se vinde la un preț derizoriu și oferă în schimb dependență și vise frumoase. Copiii se uită pe rețelele de socializare și urmăresc filmele de profil pe Netflix în timp ce se visează în postura lui Chapo sau a lui Pablo. În acest timp statisticile nu spun nimic și nu par credibile deloc în condițiile în care, dacă ar fi să ne luăm după ele, drogurile nu au intrat deloc în oraș.

Este clar că în Craiova există și consum, și trafic. Autoritățile greșesc atunci când acoperă problema și nu discută real despre ea la fel cum un pacient care este bolnav neagă diagnosticul și prelungește momentul la care va trebui să înceapă tratamentul. Cei care se isterizează inutil nu au statistici și, implicit, nu au cum să știe dacă problema este una gravă sau una care nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni.

Legendele urbane vorbesc despre un consum recreațional care a ajuns la cel mai înalt nivel. Avocați, notari, politicieni sau afaceriști care prăfuie petrecerile sunt pomeniți pe la colțuri și devin eroi ale unor povești care sporesc isteria generală. În acest timp, alte povești despre săracii care nu au bani de praf circulă la aceleași colțuri și sunt mult mai tragice.

Adevărul este că principala problemă peste tot este că știința a evoluat, iar evoluția chimiei este atât de mare încât visele au ajuns să coste foarte puțin. În lipsa unor statistici oficiale nu știm cât de mare este problema. Fragmente hilare găsim prin bilanțuri pompoase prezentate presei în momente festive în care actorii cei mai importanți se felicită pentru succese imaginare. DIICOT anunța la începutul anului că în 2023 a avut, atenție, două dosare legate de droguri care s-au finalizat cu un acord de recunoaștere. Unul. Două. Atât.

Putem să presupunem că la restul infractorii nu au fost cooperanți. Putem să presupunem pentru până acum nimeni nu a avut curajul să analizeze cifrele. Deși numai în două cazuri s-a făcut acord de recunoaștere, din alt fragment de bilanț aflăm că în anul trecut, la Craiova polițiștii anti-drog au confiscat 30 de kilograme de marijuana, 3200 de pastile cu droguri puternice, opt kilograme de substanțe abia inventate și, atenție, peste un milion de pastile halucinogene.

Dincolo de statistici, milionul ăla de pastile se îndrepta spre niște dependenți care, în lipsa „fericirii” ar fi trebuit să apară în statisticile medicale. Nu avem așa ceva și asta ne face să fim tot mai neîncrezători în șleahta de autorități care, în teorie, ar trebui să rezolve problema drogurilor.

În acest timp, legendele circulă, vorba lumii umblă aproape la fel de liber ca un traficant pe care autoritățile nu-l arestează pentru că ar da prost în statistici. Dincolo de toate astea, realitatea este că nu știm câte stupefiante sunt consumate și nu știm cât de mare este un flagel de care vorbim în continuu, dar asupra căruia nu ne aplecăm cu adevărat.

Dincolo de ideologie, dincolo de animozități, mai presus de orice conflicte vechi sau supărări trecătoare mă aștept ca toți zâmbitorii din pozele de campanie să facă ceva în timp ce sunt plătiți cu sume exorbitante pentru că au reușit să vă păcălească în mod miraculos să-i alegeți.