Casting pentru selecționer

Se pare că încercarea de asociere a imaginii contestatei Fderații Române de Fotbal cu imaginea impecabilă a lui Gheorghe hagi a fost sortită eșecului. Toate indiciile duc la ideea că Gică nu va fi selecționer. Ideea principală este cea incompatibilității, a conflictului de interese, într-adevăr, nu poți fi și selecționer, și acționar la un club. Iar povestea cedării acțiunilor către doamna Hagi a fost abandonată imediat și corect. Adică e conclict de interese dacă e vorba de clubul meu și nu mai e onflict de interese dacă e vorba de clubul soției mele? Cum să nu fie! Ne-am fi făcut de râs și efigia lui Gică Hagi nu merita una ca asta.

O democrație înduioșătoare

Picând (chiar dacă încă nu la modul oficial) tratativele lui Hagi, se procedează la contactarea următorilor în ordinea opțiunilor Comisiei Tehnice. A fost un exercițiu democratic, unde 13 nume grele ale fotbalului nostru, foști mari jucători și antrenori, au scris pe hârtie niște nume. Acestea s-au centralizat și a rezultat o listă concretă. Înduioșătoare democrație! Conclavul tehnico-tactic alege noul selecționer, la fel cum conclavul de la Vatican alege noul papă.

După bâlciul de Sfântă Mărie

Dar se pare că mai avem de așteptat până când pe coșul Casei  Fotbalului va ieși fum alb, ca la Vatican. Dl. Stoichiță, meticulos și răbdător, ne-a spus că termenul limită ar fi pe 16 august. Adică o zi după Sfântă Mărie. Ne întoarcem de la bâlci și găsim selecționerul pus. Dar până atunci mai sunt trei săptămâni. Tot de bâlci. Cu tiribombe și cu dat în bărci.

Patul financiar al lui Procust

Ne-a mai informat dl. Stoichiță (a cărui putere federală a crescut enorm în ultima vreme, măcar prin mediatizare surclasându-l pe mai discretul, dar la fel de implicatul dregător federal Bodescu) și despre nivelul de salarizare al viitorului ales. 25, cel mult 30 de mii de euro pe lună, plus prime. Edi avea 20 de mii pe lună și a fost, la capitolul bănesc, pe locul 23 din 24 la Euro 2024. Așadar, tot buget de austeritate. Va fi validat cel care se încadrează în această dimensiune, cel care încape în patul federal al lui Procust. Niciun cent în plus!

Cine alege, de fapt?

Oare și selecționerii reprezentativelor de top sunt aleși tot de conclavurile federale de pe aolo? Adică tot liste, voturi, negocieri în scară, în ordinea coborârii? Probabil că nu! Acolo, președinții de federații aleg, negociază, desemnează. Poate mai puțin decât la cluburi, unde numele noului antrenor e la latitudinea unei singure persoane, patronul, dar suficient cât opinia șefului să precumpănească. Și, în caz de rezultate slabe, să-și asume eșecul. Așa, dacă treaba nu merge, președintele Federației se spală pe mâini și aruncă eșecul în ograda democratic-profesională a Comisiei Tehnice.