Capul (și umărul) bunei speranțe

Spre final de sezon, estetica în sine a jocului devine inoperantă, superfluă, uneori inutilă. Când tragi să eviți retrogradarea, ai nevoie de elan, dar ai nevoie și de noroc. Din acest ultim punct de vedere providențialul minut 90, cel cu lovitura de cap al lui Blănuță, a fost un veritabil tub de oxigen.

Secunde care păreau veacuri

Acea minge venită de la Baeten, lovită oarecum nefiresc, antianatomic, antifiziologic de Vladislav, cu capul, dar și cu umărul, clipele acelea lungi când toți ne uitam după traiectorie, zborul obiectului, mângâierea barei din stânga  lui Golubovic, secundele până la plasa porții, care păreau veacuri, nedumerirea de-o clipă a marcatorului, apoi bucuria sa, urmată de bucuria celorlalți, transmisă dinspre teren spre tribună. O fază care nu spunea nimic (la fel cum meciul în întregul său n-a spus mare lucru) salvează o situație care altfel ar fi fost în mare măsură compromisă.

Norocul nu e un păcat

Șansa în fotbal nu trebuie niciodată repudiată. Echipa națională a egalat Elveția la Lucerna (acel 2-2 de anul trecut) printr-un mare noroc, pe care l-a cărat apoi cu ea și la alte meciuri importante, până la calificarea la Euro 2024. Cei care au noroc nu trebuie acuzați pentru asta, și nici invidiați. Iar echipa olteană a avut în perioade relative recente de foarte multe ori ghinion nemărginit, încât într-o balanță divină trebuia să vină și un astfel de moment, în care hazardul să lucreze și în favoarea Craiovei.

N-a fost chiar totul în regulă

Norocul, într-o altă definiție, este când  obții mai mult decât ai merita în acel moment. Iar meciul cu Dinamo e o confirmare a acestei definiții. Craiova a jucat slab, dezvăluind vulnerabilități care nu mai e cazul să fie înșirate acum, dar e bine să fie discutate în vestiar, unde n-ar fi rău să se pună și o întrebare punctuală. Chiar vor cu toții să se scape de retrogradare? Măcar în acest ultim meci, senzația e că mai sunt și unii cărora pare să le fie indiferent ce se întâmplă cu echipa. Cel puțin asta au arătat contra lui Dinamo. Sau mai degrabă n-au arătat. Au fost câțiva care n-au arătat absolut nimic! Iar egalul obținut cu șansă îi ferește, din decență, doar de nominalizarea punctuală. Și tot golul lui Blănuță și această egalare providențială îi pune pe unii pe lista albă. Și aici fără nominalizări, pentru că, prin excludere, ar rezulta lista celorlalți.

Învățăminte

Minutul 90, ceasul 19:20 al zilei de 20 aprilie! Această înșiruire de cifre trebuie ținută minte, această numerologie trebuie să fie scânteia pentru ultimele patru meciuri. Când totul părea pierdut și apare o astfel de clipă salvatoare, ea trebuie transformată în catalizator. În imbold pentru ceea ce va urma. Se poate scăpa! Șanse sunt, dar trebuie exploatate. Fără filosofii, fără ideea că oltenii sunt de fapt mult mai buni decât locul din clasament. Nu sunt, din moment ce nu-i ajută cifrele. Sunt doar o echipă care trece prin clipe cumplite, pe care trebuie să le conștientizeze. În asemenea situații, un astfel de gol e ca un izvor cu apă rece în mijlocul unui deșert care părea (și încă pare) să fie fără margini.