Când Federația se apără emoțional, nu juridic

Pentru amatorii de știri ușurele (majoritatea celor apărute în spațiul mediatic urmăresc să îndeplinească acest standard de jos) povestea cu ilegalitatea funcționării Federației e și greoaie, dar și aridă. Au citit ei ceva acolo că la ultimele alegeri anumiți votanți nu erau afiliați, dar tema pica la stomac mai greu decât carnea de porc. Mai ales că ultimele rânduri ale informației îl salvează pe cititorul superficial: speța e apelabilă, așa că om trăi și-om vedea.

Va urma când va urma

În esență treaba e serioasă, iar decizia Tribunalului București din 4 iulie ne spune că în acest moment suntem cam în plop, iar plopul e în aer. FRF a replicat, a promis că va face uz de dreptul la recurs și iată că au trecut vreo cinci zile, subiectul a coborât în ierarhia site-urilor și probabil că se va relua când va veni sorocul acelui apel federal. La celeritatea din Justiția noastră, poate fi un peste un an, peste doi, cine știe… Până atunci, fotbalul nostru va fi proprietarul unei decizii care nu se aplică. Adică Federația teoretic e ilegală, iar practic ea continua să funcționeze.

Prima ilegalitate

Povestea cu legalitatea FRF nu e nouă. În anii nouăzeci ai secolului și ai mileniului trecut, când la putere se afla echipa lui Mircea Sandu, starea de lucruri era și atunci contestată. Un grup de cunoscător de legi în frunte cu eminentul profesor Mircea Pascu (încă membru în comisiile internaționale la vremea aceea, deși fusese repudiat de forurile românești) și cu Marcel Pușcaș, dar și împreună cu câțiva avocați pricepuți, contestau actele de funcționare ale Federației, refăcute în 1990. Atunci, la repezeală, hârtiile fuseseră semnate de persoane fizice (membri federali, conducători de cluburi în nume propriu, funcționari ai instituției, zice-se chiar de către femeia de serviciu), în loc ca semnatarii să fie niște asociații sportive, niște cluburi. S-a mers așa ani la rând, FIFA și la UEFA nu erau deranjate de hârțogăraia românească defectuoasă, cum par să nu fie nici acum, de această speță de data recentă.

La adăpostul rezultatelor

Atunci deficitul legislativ era contemporan cu Generația de Aur și cu rezultatele ei excepționale. FRF se adăpostea sub un imens tricou galben, recita performanțele, iar întemeiații ei contestatari se izbeau de un zid, erau blamați, apoi aruncați în ghearele mulțimii care-i lapida ca pe niște eretici. Cum adică, domnule, să contești ceva care ne aduce atâtea satisfacții, care ne umple inimile de bucurie, care ne scoate în stradă?!

A fost o bucurie… ilegală?

La fel stau lucrurile și acum. Decizia Tribunalului București a venit la nici 48 de ore după încheierea parcursului neașteptat de bun al echipei naționale la Euro 2024. Ea, dacă nu-i lasă reci pe iubitorii fotbalului, îi bagă bine de tot în ceață. Carevasăzică bucuria noastră din Germania, a celor peste o sută de mii de oameni care am fost acolo, e ilegală? Am băut berile acelea degeaba, am invadat Marienplatz de pomană? Nu se poate una ca asta! Terminați cu prostiile, nu se poate să ne faceți una ca asta.

Motiv pentru care imensul tricou galben, țesut din efuziunea populară, mai ocrotește o data fărădelegea. Și o va mai ocroti!