Când e bună și când nu e bună Diaspora?

Părăsesc arareori și pentru perioade scurte peisajul în care se numără cornere, dar ca orice om, am dreptul la o opinie, iar Ediție Specială e spațiul unde aceasta se poate exprima nestingherit, unde nu mi-a fost nu schimbată, dar nici măcar reproșată vreodată vreo silabă scrisă.

Din capul locului, recunosc că nu am fost la vot. E o opțiune individuală. Spun doar că nu mai cred demult în șlagărele patriotice cu ”votul tău contează”, ”e de datoria ta”, etc. Nu mai e de datoria mea. De datoria mea a fost acum 35 de ani, când am pus ștampila pe Ion Rațiu, ca acesta să ia două procente, iar Iliescu 86. A mai fost și când m-am (ne-am) păcălit cu toții cu Emil Constantinescu. Și cam atât.

Însă fenomenul politic îl urmăresc. Și am dreptul la propriile-mi observații, iar una dintre acestea se referă la rolul jucat de Diasporă în procesul electoral.

Românii stabiliți peste granițe au influențat de câteva ori alegerile prezidențiale. Mai întâi, în 2009, l-au făcut pe Mircea Geoană să se culce președinte și să se trezească pe locul doi. Apoi, în 2014, l-au împins pe Iohannis în fața lui Ponta. Poate că au contribuit puțin în 2019, deși Viorica Dăncilă nu prea avea șanse.

În toate aceste procese electorale, Diaspora a intervenit în favoarea opțiunii ”elitelor”, în măsura în care acestea mai există. Pentru ca în noiembrie 2024 Diaspora să acționeze în favoarea candidatului socotit extremist, legionar și așa mai departe, Călin Georgescu.

După ce voturile din străinătate au contribuit la ascensiunea lui Georgescu, au existat voci dezamăgite, care reproșau Diasporei că n-ar mai fi ce-a fost. Și, într-adevăr, nu prea mai este. Profilul emigrantului român s-a modificat radical în ultimii 20 de ani. Faianțarul din Castellon i-a luat locul informaticianului din Toronto. Badanta din Italia a substituit-o pe scriitoarea stabilită la Paris, care vorbește graseiat și-și savurează cafeaua în Montmartre, printre șevaletele pictorilor. Într-adevăr, acești oameni cu educație medie formează acum grosul emigrației.

Ideea e că multor ”elitiști” compatrioți, după momentul noiembrie 2024, Diaspora a început să le miroasă cam urât. Unii dintre ei, talibani ai unor anumite convingeri autointitulat rafinate, au mers până la a afirma (în virtutea unor principii democratice care nu mai existau nici în Mezozoic!) că dacă ai ales să pleci din țară, atunci trebuie să ți se ia dreptul la vot. Care, firește, că nu se punea problema să fie suspendat atunci când era exercitat în defavoarea lui Ponta, Dăncilă sau Geoană.

Sigur că George Simion a adunat 580 de mii de voturi din străinătate, dar ieșea liniștit pe primul loc și fără ele. Dar iată că acum Nicușor Dan ia 270 de mii de voturi din Diasporă, față de cele doar 65 de mii ale lui Crin Antonescu. O diferență de 200 de mii de voturi, care a contribuit din plin la intrarea în finală a candidatului USR, înaintea celui al alianței PSD-PNL-UDMR, pentru că diferența finală cu care Nicușor s-a situat în fața lui Crin a fost de 90 de mii de voturi.

Și-atunci, Diaspora care pe vremuri era bună, dintr-odată s-a dovedit rea, pentru ca acum să fie bună din nou, nu?