Automedicaţia, reprezintă pentru mulţi un mod de a trata aproape orice boală, cu medicamente destinate special acestui scop, aprobate ca fiind sigure si eficiente, fără supravegherea unui medic. În era internetului şi a suprainformării, din lipsă de timp, fie pentru că este costisitor să mergem la medic, ori că ştim să ne dăm singuri un diagnostic, ajungem să luăm medicamente după cum ştim mai bine, agravând realele probleme pe care le avem.
Ca urmare a lipsei timpului şi a surselor de informare numeroase şi aflate la îndemâna tuturor, foarte mulţi oameni apelează la automedicaţie în momentul apariţiei unor marje largi de simptome, printre care cele mai frecvente sunt durerea de cap, dureri ale sistemului osos, banalele răceli, tulburări de risc cardiac, oboseală, tulburări ale ritmului somn-veghe, tulburări de digestie, hiperaciditate gastrică. Internetul oferă informaţii numeroase privind indicaţiile şi contraindicaţiile medicamentelor, modul de administrare. Alte surse ale automedicaţiei pot fi colegii de birou, vecinii, prietenii, rudele, persoanele mai în vârstă care spun că au suferit şi ele de aceste simptomene şi s-au tratat cu diverse medicamente. A spus Mihaela Dincă, medic primar, medicină de familie
În administrarea oricărui medicament există anumite riscuri, mai ales că fiecare individ reacţionează diferit la tratament. Afecţiunile comune, precum banalele răcelile, tulburările digestive, durerile de cap necesită medicamente pentru care nu e obligatorie eliberarea unei reţete. Medicii spun că un simptom minor, poate reprezenta de fapt o problemă mult mai serioasă, ce duce la anumite complicaţii.
Pericolul automedicaţiei este reprezentat de faptul că fiecare medicament are o doză toxică pe care o poate atinge în mediul intern al organismului. Această doză toxică minimă sau letală, poate să fie foarte uşor atinsă în momentul în care administrarea nu se face conform unei prescripţii medicale, cu riscuri de intoxicaţie acută medicamentoasă, sau uneori cu riscuri mai grave. În plus un simptom minor poate să fie efectul unei cauze foarte grave, de exemplu, cefaleea de multe ori poate să indice instalarea unui accident ischemic tranzitor, instalarea unei crize hipertensive, deci nu doar o banală răceală sau o banală oboseală. De asemenea cefaleea mai poate fi întâlnită în anemii, chiar şi în neoplasme. Efectele adverse ale automedicaţiei ar fi că un simptom poate fi comun mai multor maladii şi ideea că se tratează strict simptomul nu înseamnă că se vindecă boala, sau cauza declanşatoare acestui simptom. Poate să aplaneze simptomatologia şi poate să îngreuneze, la un drum ulterior la doctor, diagnosticarea. De exemplu, pentru apendicită nu trebuie luate medicamente care să calmeze durerile, pentru că în momentul în care ajungem la chirurg, burta nu mai este tare, nu mai există dureri, iar chirurgul zice că nu are apendicită, ne trimite acasă, şi facem peritonită pe drum. Mai spune medicul Mihaela Dincă
Autoadministrarea medicamentelor ne distruge organismul
De multe ori automedicaţia se poate asocia cu riscuri grave, precum diagnosticarea greşită a unei boli sau administrarea unei doze prea mari de medicament, şi de cele mai mule ori boala se poate prelungi. Specialiştii atrag tenţia că aceste autoadministrări de medicamente nu fac altceva decât să îngreuneze problemele de sănătate, ne scad imunitatea, ne distrug flora intestinală.
Administrarea automedicaţiei poate să mascheze o simptomatologie reală, şi în cazul unui consult ulterior la doctor poate să împiedece o diagnosticare corectă, lăsând boala să evolueze. Sunt medicamente care administrate incorect distrug flora intestinală, scad imunitatea organismului, scad reactivitatea organismului la mediul exterior, pot să dea stare de oboseală, de somnolenţă, şi atunci să nu mai fie atent că este vânt, că este frig, că trece o maşină pe lângă tine. Multe medicamente provoacă alergii, alergii care se pot manifesta cu un uşor prurit şi roşeaţă la nivelul pielii, până la apariţia edemului glotic, adică inflamarea laringelui, şi aici se pune problema de stop respirator. Mai ales în cazul virozelor, în cazul durerilor de cap, în cazul vertijelor, a ameţelilor, pacienţii au tendinţa să-şi autoadministreze medicamente. În afară de faptul că nu îşi administrează dozele care trebuie, nu îşi administrează combinaţiile de medicamente indicate bolii respective, nu fac altceva decât să prelungească boala. În general medicamentele autoadministrate cel mai frecvent întâlnite sunt antiinflamatoriile şi antialgicele, adică cele pentru dureri, şi antibioticele. În cazul administrării unei doze incorecte de antibiotice bacteria respectivă poate să capete rezistenţă la antibioticul respectiv, şi dacă pe parcurs persoana mai are nevoie de acel antibiotic îi va trebui o doză mai mare sau organismul lui nu va mai răspunde la acel antibiotic A mai afirmat medicul de familie
Medicii recomandă bolnavilor să se prezintă la medic pentru un diagnostic şi un tratament corect, dar automedicaţia este o problemă ce poate fi gestionată prin responsabilitatea fiecăruia.
