Sponsor oficial al
Astăzi, pe 20 iulie, se împlinesc 82 de ani de la nașterea poetului pentru care Craiova și Oltenia au însemnat totul.
Primul contact l-am avut în 1982, înainte de Craiova-Bayern. Atunci l-am văzut pe pista de zgură stadionului, între băncile de rezerve, însuflețind tribuna, și așa vie. Cu un palton negru, cu pletele fluturând, cu chitariștii Cenaclului acompaniindu-l. Era el, cel pe care-l ascultam la radio joia seara, la ”Poezia muzicii tinere”, strecurându-i printre marii folkiști pe care România deja îi avea la acea vreme pe ”stranierii” Bob Dylan, Janice Joplin, Sam and Garmfunkel....
Peste un an, în martie 1983, tot pe stadion (între timp fusesem în vechea Polivalentă la mai multe ”Cenacluri”, toate terminate pe la trei dimineața, într-o Românie în care absolut totul se zăvora cel târziu la zece seara) l-am admirat pe Adrian Păunescu șutând la poartă. A doua zi după victoria cu Kaiserslautern s-a ținut un fel de Cenaclu neanunțat, fără bilete, adunându-se în tribune la lumina după-amiezii, pe principiul telefonului fără fir, cam o jumătate de stadion. Poetul și-a dat jos jacheta, a rămas în cămașă, în niște pantaloni de culoare deschisă, agățați de umeri cu bretele și în pantofi de stradă a început să șuteze la poarta dinspre Sud. Ghiulele năprasnice, expediate cu stângul. Atunci, după șuturi, a povestit publicului, la microfon, cum înainte de meciul cu nemții în autocar, în drum spre Craiova, ticluise împreună cu învățătorul vasluian Valeriu Penișoară ”Cântec pentru Oltenia”, adică exact ceea ce în cei 42 de ani trecuți de-atunci încoace n-a încetat nici măcar o secundă să fie șlagăr, hit, cap de afiș.
Cântec care a răsunat pe Central și 37 de ani mai târziu, într-o noapte rece de noiembrie, când un stadion plin l-a petrecut ”dincolo” pe Adrian Păunescu, ținându-i zeci de mii de lumânări aprinse . A fost o seară tristă, poetul părăsea această lume, iar Craiova, echipa lui de suflet, lua bătaie de la Oțelul, o despărțire semnificativă, ceva de genul ”vedeți, dacă eu nu mai sunt, nici voi n-o mai duceți bine...”
L-am avut pe poet invitat la radio în vara lui 2005, la Total Sport FM, precursorul stației de acum, primul post privat de profil din România, înființat atunci pe banii lui Vlad Soare și Marcel Pușcaș. La cât era de mare (la propriu și la figurat), Adrian Păunescu nu s-a lăsat deloc greu convins să vină în studio, a condiționat însă participarea de subiectul Craiova. ”Să vorbim și despre ai noștri, acum, când le e greu”. Într-adevăr, Craiova retrogradase pentru prima dată după 41 de ani consecutiv în prima divizie, iar marele poet ținea s-o încurajeze pentru meciul de peste câteva zile, din prima etapă de Divizia B, care urma să se joace undeva la o margine de București, împotriva unui adversar obscur. Miza pe oltenii din București să meargă la meci, să încurajeze echipa, era convins că versurilor sale nu le cade rangul dacă sunt rostite la matineu...
