Dar pe FRF cine o licențiază?

Întâmplare reală. Am fost martor. În anii '80, la Casa de creație Sinaia - Cumpătu. Artiștii vorbeau despre copiii lor. Cum a fost la treapta întâi sau a doua, pentru ce facultăți îi pregătesc. Soția unui scriitor povestea că fiica ei va încerca la regie de film și ia meditații de la Ioan Cărmăzan. Am citit recent în presă că fiul lui Cărmăzan ar fi acționar la Dinamo. Fiu vitreg sau nelegitim, nu contează, că și ăla micu' e vitreg sau nelegitim în relația cu fotbalul. Auzind că face meditații cu Cărmăzan, Fănuș Neagu mustăcea. Ținea la Cărmăzan, dar nu se putea abține. Cărmăzan făcuse și un film după un scenariu al lui Fănuș. Până la urmă, nea Fane a scos-o. ''E bine că face meditații cu Cărmăzan. Dar pe Cărmăzan cine îl meditează?''

În aceeași situație este FRF. Federația licențiază, dar mai mult refuză să licențieze echipe. Și se naște întrebarea ''dar pe FRF cine o licențiază?'' Să sabotezi investiții și să mănânci ani din viețile unor jucători, antrenori și patroni nu cred că-i vreo mare filosofeală. FRF trebuie să sprijine echipele, nu să se transforme într-un poligon în care se trage cu licențieri și nelicențieri.

În articolul lui de joi, Alin Buzărin a spus că FRF e un ''Vatican federal''. Și îi excomunică pe cei care își exercită dreptul democratic de a contesta. Citez din Buzărin. ''Ca să arate cât de bățoasă și fermă e, FRF a înșirat pomelnicul celor vii, adică 22 de participante la competiția ligii secunde. Pe lista viilor au fost trecuți și inițial decedații Dumbrăvița și Câmpulung, iar numele Craiovei și Gloriei Buzău au fost scrise pe lista cealaltă, a defuncților cu drept de veșnică pomenire.'' ''Dar să ne întoarcem la cei declarați vii prin certificarea Vaticanului federal. Nu mai puțin de 9 dintre aceștia nu au drept de promovare. Echipe hrănite ba de organe ale puterii actuale, ba chiar de ministere și cărora Legea Sportului le interzice să urce la nivel profesionist.''

Îmi pare rău că n-am citat mai mult din Buzărin. Sau mai bine scoteam ghilimelele și semnam Boanchiș. Și pe urmă îmi dădeam doctoratul. Eu sunt un admirator al președintelui FRF și mi-a plăcut teza dumnealui de ''doctorat în domeniul schimbărilor organizaționale produse ca urmare a proceselor instituționale de europenizare.'' În traducere, ''m-am dus la coadă la lapte și nu era lapte.''