Acum corupția nu mai ucide?

Pare a se zămisli una dintre cele mai spectaculoase struțo-cămile din istoria politicii românești: alianța dintre USR și PSD.

Cei care cred că acest text va fi un imn închinat lui Călin Georgescu vor fi dezamăgiți. Nici vorbă de așa ceva! Oricât naționalism ne-ar curge prin vene (personal, chiar îmi curge, îmi place tot e românesc), un asemenea personaj malformant nu poate atrage tușul ștampilei.

Iar celor care cred că un jurnalist de sport (sunt asta de aproape trei decenii și jumătate!) ar trebui să-și vadă de număratul cornerelor lui, iarăși nu le dau dreptate. Am dreptul la o opinie, am dreptul la dileme omenești, inclusive la dileme electorale, doar abrutizații sunt populați exclusiv cu certitudini.

Mi-a fost drag PSD-ul întotdeauna ca sarea în ochi (nu în bucate!). Am rezistat inclusiv în anul 2000, n-am votat atunci „răul cel mai mic”, așa cum ne-au îndemnat pretinși stâlpi ai democrației și ai intelectualității românești, care astăzi ne dau lecții de erudiție și de verticalitate. Prin urmare, voturile mele au fost, prin decenii, anti PSD. E o chestiune de percepție personală, e o opinie pe care am avut-o mereu și o voi avea mereu.

De aceea e de neînțeles construcția politică pe cale să se înfiripe în aceste zile. O alianță PSD-USR (opinia PNL aproape că nici nu mai contează, dumnealor s-au ”coaliat” mai demult cu pesediștii, încetând din acea clipă să mai fie o formațiune democratică) pare o creatură clonată, neviabilă, absurdă. Produce perplexitate iminenta mezalianță dintre unii care vor ”să salveze România” și cei pe care i-au blamat mereu, de cele mai multe ori cu argumente.

Acum nu mai e vorba de ”ciuma roșie”? A trecut epidemia, ne-am făcut brusc bine? Virusul letal al ciumei (fie ea și roșie) a fost oare eradicat și a devenit balsam? Ce s-a ales de acel ”uepesede” zbierat din toți rărunchii în Piața Victoriei, în august 2018, în momente în care până și exprimarea gregară, mahalagească, era permisă, numai și numai pentru a răpune vrăjmașul ideologic? Acum nu mai e valabil sloganul cu ”corupția ucide”? Sau poate că nu mai ucide, ci înaripează!

Vechiul vrăjmaș devine prieten, în numele ideii de a fi ”proeuropeni”. Câtă Europă e în noul aliat? Câtă credibilitate mai ai tu, ca formațiune politică? La mijloc nu e niciun ideal măreț, ci e doar ciolanul. O singură literă diferență față de numele noului aliat…