Sponsor oficial al
Nu am fost niciodată fanul netului, așa că nu voi scrie despre prezidențialele de duminică. Fanii netului simt acum pe pielea (degetelor) și pe tastatura lor că dezavantajele net-ului pot deveni, uneori, mai mari decât avantajele net-ului. Alegeri plăcute! "Sa nu fiți dezbinați" nu vă urez, fiindcă de duminica încolo nu o să ne mai îmbine nimeni.
Voi scrie despre Ducadam și Craiova Maxima. Se spune că Ducadam era să ajungă de la UTA la Craiova, într-o perioadă neprielnică lui Silviu Lung. Lung și-a revenit și a fost impecabil, între septembrie 1982 și 1990, apărând porțile Craiovei, naționalei și Stelei. Iar Ducadam a reușit ce știm cu toții la Sevilla. Am mai scris-o, o repet. Ducadam a fost mai bun decât am văzut la televizor. UTA era mereu la retrogradare, de obicei pierdea în deplasare, dar la scoruri decente, pentru că Ducadam limita proporțiile înfrângerii. Și vedeam în ziarul "Sportul" notele. Cei mai jucători de la UTA luau 5, vreo doi 5,5, iar Ducadam 9.
În poarta Stelei, Ducadam primea un gol la trei-patru meciuri, pentru că avea o apărare demna de toate superlativele, eu nefiind un adept al superlativelor. Daca vrei să-ti bați joc de cineva, îi spui că e genial. Vorba lui Cioran. "Compatrioții mei au darul superlativelor. Îți fac niște complimente de pe urma cărora nu-ți mai revii."
Îmi amintesc totuși un meci Craiova - Steaua 5-2, în care Cârțu i-a dat lui Ducadam patru goluri, iar Ducadam a apărat un penalty executat de Cârțu. Eu nu țin nici cu Steaua, nici cu Craiova, dar meciul acela a fost o bucurie pentru ochi, nu pentru pragmatismul generat de punctele din clasament. Craiova îi avea pe toți greii Maximei, iar Steaua '86 se năștea, cu cinci sau șase jucători de la Sevilla în teren.
Nu ne putem detașa de alegeri, dar merităm să ne amintim de clipe frumoase trăite într-o lume urâtă, când eram uniți fiindcă "toți îl uram pe unul singur", cum a scris Fănuș Neagu. Hahaha, ne-a unit ura față de Ceaușescu! Acum ne uram toți între noi.
