Sponsor oficial al
49.984 cu Kosovo, 45.318 cu Cipru. Acestea au fost coordonatele numerice asistenței la ultimele două meciuri ale României, în condițiile în care mercurul din termometre a atins cifrele înghețului
Să strângi atâta lume la distanță de numai 72 de ore înseamnă ceva, nu? Poate că n-au fost chiar 95.302 oameni distincți, pentru că unii dintre ei au luat drumul Arenei atât vineri, cât și luni. Până să trecem la alte alegații, trebuie spus că Bucureștiul se plasează pe locul 5 în acest ”pachet de noiembrie” al Ligii națiunilor. Iată cine l-a devansat:
Wembley, Londra, Anglia-Irlanda 5-0, 76.401
Giuseppe Meaza, Milano, Italia-Franța 1-3, 68.158
Olimpic, Atena, Grecia-Anglia 0-3, 60.664
Amsterdam ArenA, Olanda-Ungaria 4-0, 50.860
E vorba doar despre arene celebre, din zone în care fotbalul e privit cu religiozitate. Iar adversarii gazdelor (poate mai puțin Irlanda și Ungaria) au fost unii de prim rang. Românii au umplut Arena Națională la meciuri cu Kosovo și cu Cipru, preopinenți care nu spun mare lucru.
Niște oameni congelați
Aceste cifre s-au obținut la temperaturi care te fac să nu ieși din casă sau, dacă ieși, să nu stai afară mai mult de câteva minute, înfofolit corespunzător. Un meci de fotbal înseamnă vreo trei ore doar de ”stat pe loc”, fără timpul alocat deplasării la și de la stadion. La un moment dat nu-ți mai simți picioarele, cu toți ciorapii de lână din lume. Pentru antiteză am mutat imaginea, o clipă, pe Spania-Elveția. Erau vreo 23 de mii de spectatori, pe un stadion plin, dar jumătate cât Arena Națională, la Santa Cruz de Tenerife. Oamenii veniseră a meci la mânecă scurtă, unii dintre ei chiar în Bermude. Dar diferența de temperatură dintre Canare și Câmpia Română era la ora aceea de vreo 25 de grade...
Puntea
Ce-i mână pe acești români la Arenă? Ce-i determină să radă ca termitele biletele, în câteva ceasuri după ce acestea sunt puse pe site-uri? În niciun caz fiorul acerbelor dispute dintr-al treilea eșalon valoric al Ligii Națiunilor, în niciun caz numele adversarilor întâlniți. Cea care-i cheamă la stadion indiferent de vreme este echipa națională a României. Între public și ”tricolori” s-a creat o punte, parcă tot mai solidă de la un meci la altul. O legătură care acum vreo trei-patru ani, când n-aveam rezultate, părea că se rupsese.
Altfel de oameni
Mulți dintre cei care au dârdâit cu Kosovo și cu Cipru sunt oameni tineri, suporteri de dată recentă ai echipei naționale. Ei nu sunt neapărat dintre cei care au mers astă-vară în Germania, la Euro 2024, deși unii poate că au fost și acolo. Cei mai mulți s-au alăturat afectiv echipei naționale după ce au luat act de zidul galben de pe stadioanele nemțești și au aderat apoi și ei la cauza tricoloră. Printre ei sunt foarte mulți tineri care de regulă nu consumă fenomenul fotbalistic, sau nu-l mestecă atât de mărunt precum noi, ceilalți. S-ar putea să nu știe în ce divizie e Voluntariul, cine e antrenor la Sepsi sau ce-a declarat în ultimele zile Gigi Becali. Astfel de lucruri pur și simplu nu-i interesează, au alte preocupări, alte obiceiuri de consum mediatic.
Principalul țel
Însă echipa națională îi unește și-i face să îngroașe rândurile în drum spre Arena Națională. Se declanșează automat în interiorul acestor tineri nu doar un sentiment patriotic, reconfortant pentru o generație ai cărei componenți au în vedere un viitor mai degrabă în afara granițelor. Când sunt și rezultate, legătura sufletească se consolidează meci după meci. Iar una dintre menirile echipei naționale, poate chiar principala, este să știe să-i păstreze aproape pe acești oameni.
