Ziua Internaţională a... Pandemiei(?!)...

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ca ziua de 7 aprilie să fie sărbătorită ca Zi Internaţională a Sănătăţii. Noi – ca şi multe alte ţări afectate, o sărbătorim cu... Pandemia de Coronavirus şi multe alte întrebări adiacente.

S-au emis două Ordonanţe – de urgenţă şi militară, prin care oamenii sunt obligaţi (în România şi în celelalte ţări afectate) să se autoizoleze, indiferent că prezintă simptome de boală, sau nu, iar cei diagnosticaţi pozitiv, ca purtători ai virusului, trebuie să se conformeze unor reguli mult mai stricte, de carantină şi izolare obligatorie, timp de 14 zile.

În acest timp, presa scrisă şi audio-vizuală parcă a înnebunit!... Te omoară cu pătura în cap încă de la primele ore ale dimineţii, anunţând parcă o apocalipsă inevitabilă, prin prezentarea, în maniera filmelor de groază, a unor cazuri şi a unui număr de bolnavi, cărora, în anii precedenţi, nu li se acorda nici o atenţie – fiecare murea cu Dumnezeul lui şi nu venea nici un reporter să întrebe dacă a suferit de gripă sezonieră, de cancer, sau a făcut infarct(?). Pare că toţi cei care mor, în această perioadă de pandemie, sunt înregistraţi ca victime ale Coronavirusului, indiferent de ce boli au suferit şi care a fost cauza reală a decesului(!)...

Exemplificare (1): Decesul cu nr. 86 are următorul istoric: Femeie, 45 de ani, din Târgu Neamț, județul Neamț. S-a prezentat în data de 30.03.2020 la CPU Târgu Neamț, unde i s-a pus diagnosticul de AVC cu hemiplegie  stânga.  Pacienta a fost transferata la SJ UPU Piatra Neamț, unde a decedat în data de 30.03.2020, ora 14.45. Deoarece  pacienta a avut contact cu persoane venite din Italia,  a fost recoltat exudat, în data de 30.03.2020, al cărui rezultat a fost pozitiv COVID-19, în data de 31.03.2020. (Sursa: Mediafax).

Exemplificare (2): Mortul cu nr. 137 este viu! Raportarea, pentru o femeie din Galaţi, a fost eronată. Situaţia nu e nouă în România. În timpul Ciumei lui Caragea (1812-1813), la Bucureşti a murit jumătate din populaţia de 90.000 de locuitori ai Bucureştiului de atunci. Morţii erau duşi la gropi comune, de către echipe de "ciocli", recrutaţi dintre însănătoşiţi, deci imuni. În raportul unei echipe, apare precizarea: "Am plecat din mahalaua (nu mai ştiu care) cu 15 morţi, dar am ajuns la groapa comună numai cu 14, pentru că unul a rupt-o la fugă, pe cămp". Ferescă Dumnezeu de vremuri ca atunci şi ca acum! (Sursa: Mircea Pospai, jurnalist şi scriitor, postare pe Facebook).

Cu astfel de întrebări adiacente – fără răspunsuri(!), astăzi, de Ziua Internaţională a Pandemiei, stăm acasă...