Timp liber
Sponsor oficial al
Am cunoscut-o pe Ioana Dinulescu în 1982, abia absolvisem liceul şi devenisem membru activ al cenaclului Cântăreţii Cetăţii, păstorit de poetul Ioan Anastasia, de la Casa de cultură a tineretului, din Craiova.
Ea realiza emisiuni culturale la Radio „Oltenia” Craiova şi era în căutare de tinere talente literare, pe care să le invite, să citească, în emisiunile sale.
Participa, adesea, la diverse evenimente literare, sau se afla în juriul concursurilor de creaţie literară din zonă, oferind Premiul Studioului de Radio Craiova câte unui debutant, în poezie sau proză.
A trecut ceva timp până când să consider că avem o relaţie prietenească, pentru că Ioana nu era totdeauna prea comunicativă, avea şi ea, ca mai toţi, momentele sale de retragere în sine, la frământările interioare şi idealurile nerostite...
Pentru că viaţa nu e uşoară şi nici simplă, ea ne consumă şi ne uzează, fizic şi moral, ca un concasor care îţi zdrobeşte, cu trecerea timpului, toate visurile şi aşteptările, de fiecare zi.
Ioana Dinulescu este autoarea mai multor cărţi – nu le ştiu numărul, dar, pe măsura devenirii sale, ca poetă, a fost apreciată şi premiată pentru valoarea scrisului său.
Fără îndoială, ea are locul binemeritat şi este o entitate distinctă în panoplia poeţilor craioveni, şi nu numai, iar lirica sa este dovada vie a trăirilor şi frământărilor lăuntrice ale creatorului care a fost.
După ce s-a pensionat de la Radio Craiova, în ultima perioadă a vieţii sale, s-a retras în intimitatea Fiinţei care a locuit-o, într-un gest de auto-izolare, pe care, mulţi dintre noi, nu l-am înţeles.
Dumnezeu să o odihnească în pace, oriunde s-ar afla!
