Un foarte cunoscut psiholog, Andreas Hniatiuc, a făcut o radiografie pertinentă pentru agenţia Mediafax asupra stării psihologice a fotbalului şi fotbalistului autohton, vorbind atât despre antrenori cât şi despre sportivi.
Fotbalistul român se mulţumeşte cu puţin pentru că aşa este educat. El preia modele şi le reproduce prin imitaţie. Antrenorii se mulţumesc cu puţin, duc o luptă de supravieţuire în domeniul sportului şi atunci, indirect, inconştient, de multe ori, transmit aceleaşi lucruri şi sportivilor cu care lucrează. Este greu ca antrenor să educi un sportiv în sensul obţinerii înaltei performanţe, câtă vreme scopul tău este să prinzi un loc de muncă sau să te menţii în sistem. De asemenea, fotbaliştii români nu sunt instruiţi în vederea exploatării resurselor personale, în primul rând pentru că antrenorii de la noi, cu mici excepţii, nu sunt specializaţi în acest sens. Cum ar putea un antrenor să utilizeze tehnici şi metode specifice de lucru la nivel mental cu fotbalistul în cauză câtă vreme nu s-a specializat în acest sens? Abordarea antrenorilor este subiectivă şi capătă o tentă personală în relaţia cu jucătorul, iar acest aspect este un comportament total contraindicat performanţei. Aceştia ar trebui să dispună de tehnici şi instrumente de evaluare şi intervenţie obiective şi adaptate particularităţilor fiecărui sportiv. În acelaşi timp, ar trebui să fie mult mai exigenţi şi mai orientaţi spre succes pentru a obţine performanţe notabile. Andreas Hniatiuc
Referitor la ceea ce se întâmplă pe stadioanele din România, unde violenţa a ajuns la cote maxime, ultimul exemplu fiind meciul dintre Rapid şi Steaua, desfăşurat duminică seara, psihologul a descris pericolele ascunse.
Violenţa, agresivitatea şi vulgaritatea duse la extrem sunt foarte nocive atunci când privim la consecinţele pe care acestea le provoacă. Atunci când sunt repetate în timp, întărite prin expunere şi promovare, se pot transforma în reale modele comportamentale pentru anumiţi membri ai societăţii. Ele devin cu atât mai toxice cu cât pot afecta comportamentul copiilor. Aceştia îşi însuşesc mult mai uşor modele educaţionale negative şi le reproduc necondiţionat, fără a reflecta la consecinţele comportamentului lor. La noi sunt mai mediatizate astfel de nonmodele în detrimentul conţinuturilor legate de performanţă în sine sau de realizările unui sportiv. Suporterii ar trebui să se limiteze la rivalitatea sportivă, care este chiar indicată în sensul obţinerii performanţelor, ar trebui să îşi susţină echipa în spiritul sportivităţii şi al fair-play-ului. Rivalitatea ar trebui să se limiteze la încurajări şi scandări cu caracter pozitiv, fără a prejudicia imaginea nimănui. Doar în aceste condiţii spectacolul tribunelor devine un element de atracţie pentru cei pasionaţi de sport. A completat cunoscutul psiholog
Corupţia, un alt element negativ
Un alt element distructiv pentru sport, în general, iar pentru fotbal în special este corupţia. Mult blamată verbal, dar prezentă la toate nivelurile în fotbalul intern, corupţia afectează competiţia din mai multe puncte de vedere.
Corupţia afectează calitatea şi imaginea sportului în egală măsură cu cât afectează şi alte domenii ale societăţii româneşti. Nu ar trebui particularizat, întrucât cei care promovează corupţia în sport sunt la fel de nocivi ca aceia care o tolerează sau o cultivă în alte domenii. Corupţia ucide performanţa şi orice perspectivă de a clădi ceva sănătos. Atunci când aceasta implică persoane care participă în mod direct la fenomenul sportiv, ea devine periculoasă atât pentru cei din jurul celor care apelează la aceste practici, cât şi pentru performanţă în sine. În acest caz, performanţa va fi afectată de interese personale, materiale sau financiare. Sportivii ar trebui educaţi în sensul informării cu privire la consecinţele unor astfel de practici, atât sub aspect sportiv, cât şi sub aspect juridic. Andreas Hniatiuc
