Editorial
Sponsor oficial al
România și-a înstrăinat petrolul, gazele, rafinăriile, benzinăriile, exploatările aurifere, băncile, societățile de asigurări, fabricile, industria de mașini. Plus că a distrus sistemul de irigații. Pe scurt, a vândut sau a băgat în faliment tot ceea ce i-ar fi permis să fie o țară cu industrie și stabilitate financiară medii și o agricultură puternică. România a vândut ce îi trebuia, dar nu vrea să vândă ce are în exces și îi pune în pericol pe oameni. Mă refer la "populația de urși". Care s-a dublat în ultimii 15 ani, în condițiile despăduririi masive. Aici e vorba despre un comerț civilizat și despre reglementarea situației, că nu vrea nimeni să masacreze urșii, în țara în care, în anii '50, erau omorâți caii și se făcea salam din ei.
Cu ursul pe străzile din Sinaia și Bușteni ne-am obișnuit. S-a trecut la un nou nivel. Ursul intră și în scara blocului. În curând, și în sufragerie, să vadă meciul. Anul trecut, mi se pare, un urs a coborât de la munte și a fost văzut pe străzile din Ploiești. Și au început glumele din categoria "ursul are demnitate. N-o să intre și în Ilfov, ca îi e scârbă de mafia imobiliară". Mă îndoiesc. în urmă cu 20 de ani, un mistreț a dat buzna în holul unui hotel din nordul stațiunii Mamaia. Știrile au început cu "mistrețul din Mamaia", dar nu s-a întâmplat nimic.
Poliția patrulează la periferia orașelor de la munte, însoțită de televiziuni. Peste o săptămână, poliția o va lăsa mai subțire, iar televiziunile vor abandona subiectul. Și peste două săptămâni sau o lună, vom avea un nou caz, lumea se va inflama și uite așa poate ajunge vânătorul Ion Tiriac la fel de popular ca pe vremea când juca finala Cupei Davis. În toată lumea se aleargă după trofee cinegetice. Urșii scumpi, pentru care străinii sunt dispuși să plătească 10.000 sau chiar 20.000 de euro, sunt cei peste 350 de puncte - se măsoară blana. Puține țări din Europa au avut urși de peste 400 de puncte. Noi am avut zeci, probabil sute. Și 10, poate 12 urși de peste 600 de puncte. Iar acei bani ajung la ocoalele silvice.
Atenție, n-am susținut că vânătoarea e o soluție. Dar nu-i treaba mea să dau soluții. Eu pot să povestesc ce au făcut alții. Am un prieten stabilit la Berna, într-un cartier aflat la liziera pădurii. L-am vizitat, în urmă cu vreo 15 ani, și am văzut o vulpe. A început să râdă. Mi-a zis că "și eu m-am speriat, prima dată. Aflasem că pe aici se plimbă vulpile și mi-era teamă ca vreuna turbată ar putea să-mi muște copilul. Noroc cu un vecin, care mi-a povestit că în Elveția nu există vulpi turbate. Fii atent ce le-a trecut elvețienilor prin cap! Au băgat vaccin antirabic în câteva tone de pui de găină și le-au aruncat din elicopter în toate pădurile Elveției. Vulpile au mâncat orătăniile și a dispărut molima". Acum știm și noi metoda asta. Dar în 2010 m-am mirat.
La urși e altă situație, normal. Repet, însă: eu nu sunt bugetar ca să găsesc soluții.
