Sponsor oficial al
Cum, necum, la hotarul dintre septembrie și octombrie, adică în plină toamnă, campionatul ia o pauză de trei săptămâni. Nu doar cel din România (Liga 1 și Liga 2), ci toate competițiile interne, de pretutindeni. Pentru că joacă echipele naționale.
Vorbim despre un șirag de patru meciuri, în Liga Națiunilor. Cu Suedia (două), cu Polonia, cu Bosnia-Herțegovina. Dar nu numai România joacă de patru ori. Majoritatea națiunilor europene fac la fel. Iar celelalte, de prin Africa, Asia sau America de Sud, au și ele măcar câte trei partide de disputat în această perioadă.
Așa s-a gândit la nivel de FIFA, iar apoi programul a trebuit adaptat de către federațiile continentale. Se opresc primele două ligi în cele mai multe dintre țări pentru că multe echipe naționale au fotbaliști inclusiv la cluburi din eșalonul secund, dar și pentru că sunt și partide interțări la nivel de reprezentative U21 și de juniori, iar mulți dintre acești tineri sunt legitimați în ligile secunde.
Bun, se ia pauză de trei săptămâni, pentru că așa s-a hotârât de la împărăție. Dar cluburile ce fac?
O statistică la nivel interațional arată că doar aproximativ 25 la sută din numărul jucătorilor angrenați în competiții profesioniste sunt internaționali, selecționați în diversele echipe reprezentative de seniori, tineret sau juniori. Cu ceilalți 75 la sută ce se întâmplă în aceste trei săptămâni de pauză?
Multe cluburi au ales să dea câte o minivacanță jucătorilor neselecționabili. În anumite cazuri nu mai e minivacanță, ci vacanță de-a binelea, pentru că vorbim de câte 5-6-7 zile libere, inclusiv la echipele din România. După care se reiau antrenamentele, se dispută niște meciuri amicale, ba chiar se fac turnee în străinătate, cum e cazul FCSB-ului, care va merge în Turcia.
Dar oare cei care pleacă o săptămână în vacanță în mijlocul seznului, cu ce tonus revin? Cu câte kilograme în plus? Oare nu pierd acumulările fizice? Oare nu trebuie să ia totul de la început? Cât de rapid vor reveni ei la nivelul la care erau înaintea acestei pauze?
Acel 25 la sută selecționabili reprezintă, firește, o medie aritmetică. Sunt cluburi are trimit la loturi un jucător-doi sau chiar nu trimit pe nimeni, dar și altele, mai ales cele mari, de unde pleacă la diversele echipe naționale cam 75-80 la suă dintre componenți. Cu ceilalți șapte-opt care rămân, ce se întâmplă? Prboabil că fac niște echipe de tenis cu piciorul și o dau peste fileu trei săptămâni, până la revenirea celorlalți.
Că doar așa s-a decis la nivel planetar că trebuie să se întâmple!
