Sponsor oficial al
Arbitrajul mizerabil a dat peste cap o echipă olteană și așa prăbușită, atât moral, cât și fizic.
Cum ar fi arătat meciul cu Ceahlăul (2-4 în final) fără penaltyul inventat fără brevet de arbitrul Cristian Moldoveanu, e greu de spus. La liga secundă încă nu există VAR, iar acest neajuns face ca rezultatele să poată fi doinite din fluier după partituri comandate prin alte părți.
S-a pus x-ul pe rebel?
Pentru unii, dar mai ales împotriva altora. Iar prin acest ”altora” trebuie văzut un ins care are gura cam mare, târește Federația prin tribunal, e ”revizuent”, adică e rebel și trebuie negreșit pus la punct. Moment în care duiosul fluier se transformă în ghilotină. Numele contamnatului nu e greu de ghicit, e Adrian Mititelu.
Nici urmă de contact!
Am trait, cam acum un sfert de veac, epoca ”Pinaliurilor” de sub Pietricica. Acei ani, ai înfloritoarei cooperative s-au dus demult, Ceahlăul de astăzi e o echipă harnică, bună, care a arătat destul fotbal la Craiova și care nu merită stigmatul trecutului. Dar ca să dai penalty, la 1-0 pentru Craiova, într-o fază (duel Bălașa-Davordzie) în care nu există nicio urmă de contact, apărătorul lovește mingea cât se poate de curat, înseamnă fie să n-ai nicio treabă cu fotbalul, fie să fi venit cu temă, fie și una, ci cealaltă. Ultima afirmație e susținută și de faptul că abulicul posesor de ecuson și-a uitat minutele de prelungire acasă, a judecat niște dueluri măcar ciudat și cam toate într-o anumită direcție, în fine, a dat o lecție publică de ”așa nu”.
Sânge prea fierbinte
Sigur că a existat acea ieșire haiducească a lui Adrian Mititelu. Ar fi trebuit să se abțină, dar e ușor să le spunem altora ce-ar fi trebuit ei să facă dacă n-am fost și nu suntem în pielea lor. Esteții globaliști ai contemporaneității nu vor face economie de lecții de moralitate și îl vor felia și ei mărunt pe patronul oltean, și-așa despicat de securea arbitrului. Dar sângele unora dintre noi fierbe și la temperaturi blânde de toamnă, iar Mititelu face parte din această categorie hematologică. Asta nu-l cauționează complet, însă vine cu câteva argumente pentru acel episod nedorit.
Cu oxigenul împuținat
Paradoxal, acest 2-4 de pe tabelă definește cel mai bun meci al echipei oltene din acest sezon, dar numai timp de 60 și ceva de minute. E adevărat, ambele goluri (Jibril și Răduț) s-au marcat pe greșeli (prima, mare de tot!) ale portarului Brănescu. Dar desenul fotbalistic a fost agreabil preț de un ceas și-un pic. Apoi oxigenul s-a împuținat, echipa a căzut lamentabil, au intervenit erori imense. La 2-3 mijlocașii centrali l-au privit îndelung pe jucătorul advers cum își pregătește șutul decisiv. La 2-4 s-a reușit încasarea unui gol la care marcatorul Davordzie a primit mingea aflăndu-se singur în jumătatea adversă, flancat de trei olteni, iar finalitatea, cu portarul Sandu în rol de gafeur, ține de antologia filmului mut.
Cu acest rezultat, perspectivele Craiovei de a fi în playoff se îngustează. Când poți să joci doar 60 de minute, n-ai altceva de făcut decât să aștepți pauza de iarnă, care să te aducă în stare să nu cazi în cap după o oră de joc. Altă cale nu prea mai e!
