Sponsor oficial al
România vorbește tot mai des despre viitor, digitalizare și performanță europeană, dar ignoră exact categoria socială care ar trebui să construiască acest viitor: tinerii. În loc să existe programe naționale coerente pentru integrarea rapidă a absolvenților pe piața muncii, statul pare să administreze, cu o pasivitate periculoasă, exodul unei întregi generații. Nu există o legislație modernă dedicată debutului profesional al tinerilor, nici facilități reale pentru companiile care angajează absolvenți fără experiență. În România, un tânăr termină facultatea și este lăsat să se descurce singur într-o piață a muncii ostilă, fără mentorat, fără stagii consistente și fără perspective clare de dezvoltare. Sistemul educațional continuă să producă diplome, nu competențe adaptate economiei reale.
Șomajul în rândul tinerilor rămâne ridicat, iar mulți absolvenți trăiesc ani întregi în incertitudine profesională și dependență financiară față de familie. În paralel, s-a construit iluzia că studiile în străinătate garantează automat succesul. În realitate, numeroși tineri care absolvă universități occidentale nu reușesc nici să se integreze profesional în țările respective, nici să își găsească un loc potrivit în România. Devine astfel tot mai vizibilă drama unei generații suspendate între două lumi. Mai grav este că firmele private nu sunt stimulate să investească în formarea profesională a tinerilor. Lipsesc programele fiscale serioase pentru internshipuri, ucenicie sau mentorat, iar experiența profesională în timpul studiilor universitare rămâne, pentru mulți, aproape inexistentă. Se creează astfel un cerc vicios absurd: tinerii nu sunt angajați pentru că nu au experiență, dar nu pot obține experiență pentru că nimeni nu îi angajează.
În timp ce alte state europene își protejează și motivează noile generații, România pare să își exporte sistematic resursa umană cea mai valoroasă. Fiecare tânăr care pleacă înseamnă o investiție publică pierdută și o șansă în minus pentru modernizarea țării. România nu poate avea viitor fără o strategie reală pentru tineri. Nu patriotismul festivist îi va convinge să rămână, ci accesul la educație de calitate, locuri de muncă decente, stabilitate și meritocrație. Altfel, țara va continua să își piardă exact generația care ar fi putut să o reconstruiască. Este nevoie de programe naționale serioase pentru integrarea tinerilor pe piața muncii, de facilități fiscale pentru companiile care angajează absolvenți, de parteneriate reale între universități și mediul economic, de extinderea internshipurilor plătite și de reformarea profundă a educației.
În egală măsură, este nevoie de reconstruirea încrederii sociale. Tinerii trebuie să simtă că sunt doriți, respectați și considerați importanți pentru viitorul acestei țări. În prezent, mulți dintre ei au sentimentul exact opus: că sunt tolerați temporar până în momentul în care pleacă. Iar aceasta este, poate, cea mai mare dramă a României contemporane. Nu doar că își pierde tinerii, ci că pare să se fi obișnuit cu această pierdere.
