Cultură
Sponsor oficial al
La Casa Băniei, câteva zeci de stâlpi de prispă, sculptați cu aproape un secol și jumătate în urmă, păstrează încă tăcerea unei lumi dispărute. Nu sunt doar elemente de arhitectură. În tradiția satului oltenesc, stâlpul marca hotarul casei, proteja gospodăria și veghea răscrucile drumurilor.
În colecția de arhitectură populară a Secției de Etnografie de la Casa Băniei se află astăzi 67 de stâlpi proveniți din gospodării tradiționale din Oltenia, în special din zona Gorjului. Mulți dintre ei sunt singurele urme rămase din casele pe care le-au sprijinit odinioară, spun reprezentanții instituției.
O parte dintre stâlpii de prispă a intrat în patrimoniul muzeului în 1977, prin donația lui A. Vicenz. Ei păstrează un registru ornamental clar. Au motive romboidale și patrulatere dispuse simetric pe muchii, cu bază patrulateră. Specialiștii îi datează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sculptura este simplă, dar riguroasă, iar ritmul geometric al motivelor arată priceperea meșterilor populari care îi lucrau cu unelte obișnuite, însă cu o mare siguranță a formei.
Alți stâlpi, de data aceasta antropomorfizați, au fost achiziționați în 1979 de specialiștii Secției de Etnografie de la Iovan Ion, din comuna Plenița. Sculptați cu dalta, horjul, ciocanul și fierăstrăul, acești stâlpi au în partea superioară chipuri stilizate. Fiecare diferă ca expresie și proporție.
Unul dintre ei, cu o înălțime de aproximativ 170 de centimetri și o grosime de 25 de centimetri, este interpretat de etnografi drept „bătrânul” sau „moșul” familiei. Lângă el se află un alt stâlp, de circa 190 de centimetri, considerat fiul. Urmează doi stâlpi mai înalți, de aproximativ 200 de centimetri, văzuți ca reprezentând generația următoare. Împreună, aceste piese sugerează ideea de filiație și continuitate a neamului.
Pentru gospodăria tradițională oltenească, stâlpul nu era doar un element de sprijin al prispei. El delimita un spațiu considerat sacru, proteja casa și marca apartenența familiei la un loc și la o tradiție. De aceea, în multe sate, stâlpii erau împodobiți cu motive simbolice sau transformați în figuri umane stilizate.
Astăzi, la Casa Băniei, acești stâlpi rămân martori ai unei arhitecturi dispărute treptat sub presiunea timpului. Mulți dintre cei care împodobeau odinioară prispele satelor din Oltenia au fost pierduți. Cei păstrați în muzeu spun însă, în liniștea lor, povestea unei lumi în care casa, familia și credința formau un singur spațiu.
Text: dr. Irinel Cănureci, șeful Secției de Etnografie, și Carmen Păun.
