Sponsor oficial al
La mulți ani, America! Că ne place sau nu, 4 iulie (ziua Americii) și 14 iulie (ziua Franței) sunt singurele pe care le știm pe dinafară încă de pe vremea ailaltă.
În afara de România și America, mai cunoașteți vreo țară în care serviciile secrete să fie atât de invocate? În cazul Americii e normal, reprezintă cea mai mare putere de la începutul secolului XX încoace. Dar România ce pretext are? Fiindcă i-a depășit pe yankei în privința mediatizării acestui personaj colectiv și ocult. La noi, Serviciile înregistrează, Serviciile pun la dispoziție, Serviciile sunt pomenite la televizor din zece în zece minute sau chiar mai des, Serviciile fac ședințele de sumar în presă, Serviciile aleg băieții de nădejde pentru diplomație sau pentru contracte cu Statul. Serviciile sunt prolifice, într-o țară în care Învățâmântul, Industria și Comerțul au murit.
După revoluție, românii l-au tuns la chelie pe Filip Teodorescu, probabil cel mai important om de contrainformații al nostru, și l-au livrat tuturor prăvăliilor de spionaj, într-un proces televizat. 007 din întreaga lume înmărmuriseră. ''Ia uite, dom'le, noi habar n-aveam cum arată Filip Teodorescu, iar compatrioții lui l-au expus în vitrina cu maimuțe!'' Excesivi în toate, am ras, în '90, ''ce era bun în Securitate'' (nu-mi închipuiam că voi scrie vreodată ce am pus între ghilimele), iar după 2000 am umplut țărișoara de James Bonzi. Nu m-ar deranja dacă ar sta ascunși la ei în unitate sau printre emoticoanele din telefon. Dar sunt peste tot. Și se afișează.
Asta îmi aduce aminte de o întâmplare cu Fănuș Neagu. A avut loc la ultima întâlnire pe care Ceaușescu a avut-o cu scriitorii. În 1981 sau 1982. De atunci n-a mai vrut să-i vadă. Un scriitor i-a cerut lui Ceaușescu să-l opereze în străinătate pe un copil bolnav din satul lui natal, altul s-a plâns că nu se mai găsește bere Radeberger decât la Athenee Palace, iar Fănuș Neagu i-a spus să nu mai plătească atâția securiști. ''Tovarășe președinte, dați-mi mie 25 de lei în fiecare zi, merg io două stații cu tramvaiul și vă povestesc cum vă înjură lumea!'' Statistic vorbind, pe vremea aia erau de zece ori mai puțini securiști cu carte de muncă. Dar turnătorii (unii plătiți, alții voluntari, cei mai mulți din vocație) s-au înmulțit tot de zece ori.
