Nicolae Curici este primarul comunei cu cei mai mulţi etnici sârbi din România, şi el fiind persoană de etnie sârbă. Şviniţa este comuna branduită de ţuica şi dulceaţa de smochine. Ca urmare a climei aparte de pe Clisura Dunării, aici smochinele cresc precum corcoduşele la olteni.
N u toţi mehedinţenii sărbătoresc Cră ciunul pe data de 25 decembrie. La Şviniţa , comuna cu peste 90% etnici sârbi, tradiţia este alta. În aceste zile, cei peste 1.500 de sârbi în frunte cu primarul Nicolae Curici, sunt în culmea fericirii.
Sărbătoarea Naşterii lui Hristos durează aici trei zile (6-8 ianuarie), luând în calcul şi ziua de Ajun. În ziua de Ajun, stăpânul casei aduce o ramură mare de copac pe care o arde în cuptor pentru ca numărul mare de scântei produse să fie bucuriile anului care urmează, iar pe podea, în casă, se pun paie şi nuci.
După Sfânta Liturghie fiecare se îndreaptă spre case pentru a lua masa. Se mănâncă tradiţionala prăjitură numită „cesniţa” cu nucă şi miere.
A doua zi se sărbătoreşte la biserică şi în cerc restrâns, în familii. Sârbii se salută de la Crăciun şi până la Botezul Domnului cu urarea „Hristos s-a născut”, răspunsul fiind „Adevărat s-a născut”.
A doua zi de Crăciun este închinată de sârbi Maicii Domnului, iar a treia Sfântului Martir Ştefan. Azi în ziua de 7 ianuarie se aprinde badniacul – ceea ce pentru ei reprezintă înainte de toate tăria credinţei.
Acesta este un trunchi de stejar, care este aprins în fiecare an de Crăciun pentru a simboliza căldura sufletească şi spirituală a tuturora.
Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să aducă în casă paie, care semnifică ieslea Pruncului Iisus. Primul musafir de Crăciun trebuie să fie bărbat. Asupra acestuia se aruncă grâu, iar el trebuie să adune nucile pe care gazda le aruncă în cameră, prin paie. Alte obiceiuri ale sârbilor din Clisura Dunării sunt acelea de a se săruta de trei ori pe obraji, la cumpăna dintre ani, şi de a sparge cupele de şampanie pentru a avea noroc în afaceri şi în dragoste.
