Să punem pe foc Scara Richter!...

Am fost lăsaţi de Dumnezeu, noi, românii, într-o zonă seismică, în care plăcile tectonice se tot ciondănesc între ele din cauză de nepotrivire de îmbinare,astfel că, destul de des, suntem zgâlţâiţi de cutremure care ne înspăimântă, pentru că sunt cataclisme ale naturii de care nu ne putem apăra, fiindcă nu ştim niciodată când vin şi dacă avem timp să ne salvăm de efectele distrugătoare/fatale pe care le pot avea.

Cutremurele de pământ sunt principalele fenomene naturale care au dus la formarea continentelor de pe Terra, a munţilor (exceptându-i pe cei de origine vulcanică), a oceanelor, mărilor, râurilor etc. Fac parte din evoluţia noastră, de-a lungul mileniilor şi, deşi strămoşii noştri le credeau forme de manifestare a nemulţumirii zeilor, faţă de comportamentul celor care se închinau la ei, acestea erau, totuşi, destul de pământene şi uşor de înţeles pentru o planetă care, ca şi celelalte, este vie şi trece prin transformări de conservare şi regenerare fireşti, care să-i asigure funcţionarea pe termen lung.

În urmă cu vreo trei zile, ne-a mai bătut la uşă un cutremur, de vreo trei grade şi ceva, pe scara Richter şi, glumind cu un prieten, îi ziceam: ai observat că aceste cutremure vin, de fiecare dată, pe Scara Richter? Ca să nu mai vină, am putea lua scara asta, Richter, şi să o punem pe foc!... Dacă nu mai au scară, cutremurele nu mai au pe ce să urce!...

E adevărat că mai există şi o Scară Mercali, dar îi putem da şi ăsteia un picior, la bază, să cadă pe orizontală şi, în acest fel, cutremurele se vor retrage, pentru că nu le va plăcea să se târască pe sol, ca viermii(!)...

Pare o glumă, însă, în realitatea virtuală, în care, odată, am putea ajunge şi noi, totul este posibil. Poate că şi într-o lume paralelă este posibil. Sau poate că noi înşine suntem acea lume paralelă, dar nu ştim, încă, să ne folosim de secretele ei şi să-i descifrăm misterele genuine.

Suntem prea tineri, în acest univers, ca să ştim mai mult decât trebuie. Dacă ar fi altfel, probabil, cu excesul de cunoaştere, ne-am face, singuri, rău.

Deocamdată, războaiele, holocaustul, genocidele, crimele, violurile, lăcomia – în care intră şi sindromul Cain şi Abel (să-ţi omori, sau să-ţi înşeli fratele, pentru a-i lua dreptul lui la partea din moştenirea după părinţi), ipocrizia, minciuna, trădarea, tâlhăria, furtul, invidia şi ura etc.... ajung(!).