Fac parte dintre cei, destul de mulţi, care sunt convinşi că nu suntem singuri în Univers. Şi nu este vorba doar de lumile materiale, ci şi de toate celelalte – o infinitate de lumi, aflate pe diverse trepte ale materiei fine şi ultrafine, în spaţiile numite, generic, spirituale.
Fireşte că sunt destui care, poate, gândesc altfel decât mine, dar fiecare este liber să creadă ce vrea şi nimeni nu este obligat să fie de acord cu el.
Mă întreb cum s-or uita la noi civlizaţiile extraterestre, care, cu siguranţă, ne ţin sub observaţie, de milenii şi poate chiar ele au plantat aici, pe Terra, Seminţia Umană, Omul, cu toate calităţile şi neajunsurile lui?!... Ceea ce nu neagă Creaţia Lui Dumnezeu, ci o face mult mai mare decât ne imaginăm!
Suntem Creaţie, deci, suntem la fel cu tot ce e viu în jurul nostru!Fiecare floare pe care o rupem, din lujerul ei, este un om rupt din viaţa sa, fiecare fir de iarbă pe care îl călcăm în picioare este o formă de viaţă asemenea noastră! Ajunge că toate acestea – plante şi animale, au devenit hrana noastră, dar măcar să le respectăm pentru sacrificiul lor!
Să ne purtăm cu toate formele Creaţiei ca şi cum ar fi membrii familiei noastre! Înainte de a tăia un copac verde şi în plină floare, imaginează-ţi că trunchiul lui este gâtul aproapelui tău şi asumă-ţi acest păcat, pentru că vei răspunde pentru el, atunci când va veni vremea să răspunzi!...
