România, un stat ocupat

După unele date 50, după altele 70% din terenul agricol a fost înstrăinat. Resursele de petrol, gaze naturale, minereuri, în curând de sare, au luat drumul străinătății. Pădurile, de asemenea. Finanțele în mare parte sunt la francezi și austrieci. Apele, chiar și apele, au ajuns la companii cu capital extern. Inteligența umană este împrăștiată în lumea largă. Comerțul, prin marii retaileri, se află în posesia străinilor.

Unii dintre noi ne întrebăm cum poate un stat să fie cucerit fără să tragă măcar un cartuş. Dar cum să tragă un cartuş, că şi dacă am fi vrut, toată industria de apărare a fost lichidată. Pentru a putea înţelege şi mai bine consecinţele războiului pe care l-am pierdut, vă invit să ne uităm peste graniţă, la Ucraina, care deşi se află în război clasic, a pierdut doar 10% din teritoriu, nu ca noi, între 50 şi 70%.

În aceste condiţii ne mai putem numi ţară independentă şi suverană? Evident că nu. Mai suntem noi un popor care-şi alege conducătorii democratic şi autonom? Evident că nu. Mai putem noi stabili autonom politicile fiscale, sociale? Evident că nu.

Prin urmare, starea de fapt în care ne aflăm, tehnic se numeşte vasalitate. Cum să nu te întorci la Păunescu, „Eu atât aş vrea să aflu / Unde-au fost atunci românii / Când...” au fost înstrăinate toate resursele naturale, când a fost distrus Institutul Cantacuzino, când a fost falimentat învăţământul, când..., când... ni s-a cucerit (a se citi vândut) pământul.

Dar unde au fost şi unde sunt românii când prin intermediul retailerilor sunt jecmăniţi în fiecare zi?