Sponsor oficial al
Situația românilor blocați în Dubai scoate la suprafață ceva mai vechi decât orice blocaj aeroportuar. Din păcate, scoate la iveală acel eflex de a judeca înainte de a înțelege.
În loc de empatie, de susținere, de un gând bun, spațiul public s-a umplut rapid de verdicte. „Să se fi gândit când și-au programat vacanța.” „Dacă au bani de Dubai, să se descurce.” „Lasă, că nu le strică o lecție.” Printre ele, glume ieftine, ironii și satisfacții rău ascunse.
Logica lor e simplă și...urâtă. Ai plecat într-o destinație considerată scumpă...meriți orice ți se întâmplă. Ca și cum biletul de avion ar fi o declarație de autosuficiență. Ca și cum dificultatea nu mai e o problemă umană, ci o consecință a faptului că își permit astfel de vacanțe.
E același tipar care apare de fiecare dată când cineva „pare că o duce bine”. O parte a societății nu vede o situație de criză, ci o ocazie de reglare simbolică a invidiei. Solidaritatea devine condiționată de venit, destinație, stil de viață. Dacă nu ești suficient de „ca noi”, nu mai meriți sprijin.
Sigur că există și întrebări legitime. Despre prudență, despre asigurări, despre riscurile asumate. Dar momentul pentru ele nu este atunci când oamenii sunt blocați, obosiți, anxioși, departe de casă. În acel moment, reacția firească ar trebui să fie sprijinul, nu contabilitatea morală.
Ironia este că românii invocă des lipsa de unitate ca pe o slăbiciune națională, dar o reproduc reflex. În fața unei situații concrete, primul impuls nu e „cum ajutăm”, ci „cine e de vină”. Nu e vorba de Dubai. Mâine poate fi un autocar rămas înzăpezit, o grevă care prinde turiști într-o capitală europeană, o anulare masivă de zboruri oriunde. Din nou, vom pica testul!
Pe de altă parte, mai sunt cei care fac glume. Proaste! A face haz pe seama celor aflați în dificultate nu este spirit critic, ci comoditate. A spune că „și-au permis vacanța” nu explică nimic despre blocajele de transport sau despre limitele pe care le are orice călător în fața unor decizii luate de companii sau autorități.
O societate se vede în reacțiile ei mici, nu în declarațiile mari. În felul în care își tratează oamenii atunci când lucrurile nu merg conform planului. Astăzi, unii sunt în Dubai și au nevoie de sprijin. Mâine pot fi alții, în alt loc, în alt context. Asta nu realizăm noi!
Între judecată și solidaritate există o alegere. Felul în care o facem spune mai mult despre noi decât despre cei blocați pe un aeroport. Gândiți un pic! Renunțați la mesaje proaste!
