Roman de Dumas, plus încă un an

Când a scris ”Vingt ans apres”, Dumas-tatăl habar n-avea că povestea sa, a celor patru muschetari regăsiți peste timp, își va avea o clară transpunere pe un stadion oltenesc, într-o seară rece de iarnă. Da, au trecut 21 de ani și ceva de la ultima victorie, acel 3-1 din 1 septembrie 2002, invocat alaltăieri aici, în avancronică, sub aceeași semnătură!

Multiplă semnificație

Sigur că acest succes destul de clar, cu un 2-0 ștampilat încă de la pauză, nu are doar importanță sentimentală sau de orgoliu. La modul propriu, el face din echipa olteană câștigătoarea unei grupe complicate din Cupa României și o duce în sferturile de finală. În plus, Victoria arată că acel cenușiu loc 14 din campionat, de baraj,  nu trebuie acceptat, prin viitoarele meciuri, de către o grupare care atunci când vrea (și când îi și iese!) iată că poate mult mai mult!

Patru minute magice

Sigur că FCSB a venit cu o formula de start cu mulți ”rezerviști”, dar asta nu le scade oltenilor din merite. Cei care au jucat în echipament roșu sunt legitimați la liderul detașat al Superligii și asta le confirmă valoarea, chiar dacă în ultima vreme au evoluat mai puțin. Dar oltenii au știut să profite de context, au jucat exact așa cum trebuie și au știut să transpună pe tabelă harul care s-a pogorât asupra lor în finalul primei reprize. În patru minute, din 40 până în 44, au venit cele două goluri. Primul, cu mingea călcată inspirat de Chițu (iată-l și servant, nu doar golgeter!) pentru Bauza, al doilea, cu Van Durmen, care a fost pe fază atunci când fermoarul dintre picioarele lui Djokovic nu fusese închis cum trebuie.

Momentul psihologic

Arta păstrării celui mai periculos scor din lume, legendarul 2-0, nu e la îndemâna oricui. Mai ales când liderul Superligii face patru schimbări la pauză și-i trimite în teren pe Pantea, Olaru, Șut și Miculescu, ajungând la o alcătuire nu departe de cea ideală. Iar momentul psihologic al meciului a avut loc în minutul 48, când Gurău s-a întins ca epicul Păsărilă din poveste și a scos mingea aproape imposibilă trimisă de Alex Băluță.

Cu doar un gol în minus, cu garnitura completată cu titularii și cu o repriză la dispoziție, FCSB poate că ar fi pus mai multe probleme. Așa însă, conducând cu acel 2-0, periculos dar și asigurator, oltenii au știut să absoarbă inteligent presiunea, mai ales că de pe bancă au venit oameni utili și determinați. Și Blănuță, și Albu, și Vlad Pop, și Sidibe. Atât de determinați și de implicați încât primii trei dintre ei au luat cartonașe galbene.

”Românul” Giovanni

Momentele reconfortante n-au luat sfârșit odată cu fluierul final al lui Ovidiu Hațegan, al cărui arbitraj a fost de clasă. Ele au continuat și la interviuri, mai ales atunci când Giovanni Costantino s-a străduit să lege câteva fraze în limba română. Încă n-are două luni de când a poposit la Craiova și iată-l că încearcă și că vorbește mai mult și mai bine decât alți compatrioți de-ai săi (nu e greu de ghicit despre cine e vorba) cărora le-au albit părul și barba pe meleagurile noastre.

O mare șansă

Golul egalizator al lui Dinamo (3-3 cu Oțelul) a privat publicul craiovean de un derby local în sferturile de finală. Așa, adversara lui FCU va fi Voluntariul, acea echipă deloc slabă, autoare a doi de 3-3 pe arena olteană în urmă cu câteva luni. Dar sunt niște sferturi de finală (vor avea loc în aprilie viitor) care pe lângă faptul că adună doar echipe din Provincie, nu le cuprind pe Rapid, pe FCSB, pe campioana Farul și pe deținătoarea trofeului, Sepsi. Adică drumul alb-albaștrilor către un posibil trofeu pare vizibil ușurat.