Redescoperirea Sinelui şi întoarcerea la cel ce ai fost

În ziua în care, din cauza stresului, a supărărilor sau depresiei, ai impresia că totul s-a sfârşit şi că nu mai ai nimic de oferit nici ţie însuţi, nici lumii în care trăieşti, o mână invizibilă răsuceşte comutatorul Fiinţei care te locuieşte şi îţi deschide, deodată, perspective nebănuite, ale căror culmi, deja, parcă te cheamă să le cucereşti.

E ca şi cum, în timpul unui spectacol, o furtună neaşteptată doboară paravanele ce separă scena de culise şi, în spate, vezi actorii cum îşi schimbă straiele pentru scena următoare, într-o complicitate profesională cu accente grave, sau burleşti, în funcţie de buna sau proasta dispoziţie cauzate de exigenţele regizorului.

După acel moment de răscruce, în care credeai că nu mai contează nimic, descoperi, ulterior declicului, că, de fapt, totul contează, începând cu fiecare clipă în care respiri şi te bucuri de fiecare fir de iarbă şi de fiecare frunză din copacul pe lângă care, înainte, treceai atât de nepăsător că nici nu ai realizat că există.

Redescoperirea Sinelui şi întoarcerea la cel ce ai fost, dar şi călătoria spre cel care ai vrea să devii, sunt, de cele mai multe ori, anevoioase, pentru că, în momentul în care hotărâsei să renunţi la tot, s-a produs şi ruptura, care, acum, la reînnodarea destinului şi întârirea cu liantul încrederii în viitor, fac din tine un zombi devenit prizonier între două lumi: una în care nu poţi pleca şi alta în care păşeşti cu sfială şi nesigur, ca după o beţie prelungită până spre dimineaţă, în singurătatea şi disperările de moment.

În ziua în care eşti tentat să crezi că nu are rost să mai exişti, nici pentru tine însuţi, nici pentru cei din jur, trebuie să-ţi aminteşti că ai plecat într-o călătorie a Devenirii de Sine de la care nu poţi abdica, pentru că este obligatorie şi asumată, ca o teză la matematică în care, chiar dacă nu ai prea ştiut să tratezi subiectele, la sfârşitul orei trebuie să predai lucrarea ca să primeşti nota pe care o meriţi, de la examinator. El este cel care va decide dacă mai poţi urca încă o treaptă, sau dacă rămâi să baţi pasul pe loc, precum repetenţii incurabili şi uitaţi de timp.