"Puterea tinerilor stă în înțelepciunea bătrânilor". Dar nu în România

Putem și mai mult. Eu propun chiar un turneu cu patru echipe. Facem semifinale, finala mică și finala mare. Echipele sunt Craiova Maxima 1983 (semifinala cu Benfica), Dinamo 1984 și 1990 (semifinale cu Liverpool și Anderlecht), Steaua 1986 și 1989 (Sevilla și finala cu Milan) și România 1984 (Europenele din Franța). Meciurile ar avea câte două reprize de câte 10 minute, dar nu meciurile ar fi problema. Fotbaliștii vorbesc aceeași limbă. Bucuria de a revedea niște mari jucători și tristețea că unii dintre ei nu mai sunt printre noi ar fi înghițite de întrebarea "dar cutare de ce n-a fost chemat?" și de poveștile pro și contra Ceaușescu.

Un proverb sicilian zice că "puterea tinerilor stă în înțelepciunea bătrânilor". Sună excelent, dar știm cu toții cum îl aplică sicilienii, fiindcă am văzut și noi filme. Ne ducem la Euro 2024 cu fotbaliști infinit mai slabi decât cei din anii '80, dar copiii ăștia, în loc să-i venereze pe cei vechi, își câștigă dreptul de a reduce din capitalul de respect, văzându-i cum se ceartă. Credeți că la școală toți profesorii se au bine între ei? Nu. Dar își fac reproșuri în cancelarie, nicidecum în fața elevilor.

Ce au făcut câțiva fotbaliști ignorați (pe bună dreptate sau nu, chiar mă lasă absent subiectul) s-ar amplifica rău de tot în mediul politic sau ziaristic. Politicienii și ziariștii sunt mai mahalagii decât fotbaliștii. La începutul anilor '90, în parlament s-au bătut Vadim și unul din partidul lui Băsescu. Săptămâna trecută, s-au smardoit doi din același partid. Doi peneliști. Prefer să nu amintesc ce se întâmpla în redacții, în urmă cu vreo zece ani, când se anunțau la televizor condamnările politicienilor și ale oamenilor de afaceri. Ședințele de sumar erau adevăratele breaking-news-uri. Munca de acasă, de după pandemie, e unul dintre puținele câștiguri ale sistemului on-line.