Sponsor oficial al
Se spune că după drasticul eșec al naționalei SUA, 1-4 cu Belgia, Donald Trump a fost extrem de abătut. S-a suit posac în Air Force One, apropiații spun că nu i-a priit deloc lungul zbor către Ankara (mergea la Summit-ul NATO), iar pozele atestă că atunci când a fost întâmpinat de Erdogan, locatarul de la Casa Albă era departe de cea mai bună formă a sa.
Probabil că traversând Atlanticul și-a dat seama că nu Lukaku, Vanaken De Ketelaere au marcat în poarta USA Team, ci de fapt au fost patru autogoluri de-ale sale. Tocmai el, cel mai puternic om din lume.
Marele Donald a crezut că făcând pe naivul și cerând FIFA să șteargă suspendarea lui Balogun cu nonșalanța cu care ceri la tejghea o pungă cu popcorn, arată lumii, dacă mai era nevoie, câtă influență are. Că obținând drept de joc imediat pentru un fotbalist care în mod normal trebuia să stea pe tușă dacă nu două etape (de regulă așa se întâmplă la ”roșu direct”), atunci măcar una singură, își ajută propria echipă națională și, pe cale de consecință, aduce o satisfacție întregii națiuni americane.
Dar prezidentului națiunii de sub faldurile drapelului cu dungi și steluțe nici prin cap nu i-a trecut cât deserviciu face dumnealui nu doar echipei americane, ci și Cupei Mondiale în sine. Peste ani se va vorbi despre imixtiunea Casei Albe în iertarea lui Balogun așa cum se vorbește despre acea coborâre a șeicului kuweitian pe gazon, în 1982, cu solicitarea către arbitru să anuleze un gol al adversarilor. Adică episodul va figura în cartea neagră a mizeriilor fotbalului planetar.
Dacă n-ar fi existat această poveste, dacă Trump nu s-ar fi băgat acolo unde nu-i fierbe oala, optimea de finală de la Seattle, USA-Belgia, ar fi fost una banală. Poate că ar fi învins tot belgienii, pentru că sunt mai buni decât americanii și cu Balogun, și fără.
Dar cu siguranță n-ar fi existat acea voluptate de a-i vedea pe americani nu doar învinși, ci și umiliți. Când a dat golul al patrulea, Lukaku s-a bucurat de parcă ar fi câștigat deja Cupa Mondială, iar dansul belgienilor, care imita figurile de dans pe care le practică uneori Trump, a fost o bășcălie totală. Dovada vie că până și cel mai puternic om al lumii poate fi luat la mișto.
Dincolo de puterea lui Trump, pentru care acum el plătește cu vârf și îndesat, se naște întrebarea dacă FIFA e forul conducător al fotbalului mondial sau e un ghișeu sordid unde amărâții stau la coadă, iar piloșii se bagă în față, moment în care funcționarii se ridică de pe scaune și iau poziția de drepți. Măcar la noi, la ghișee, pe vremuri mai scria ”nu primim atenții, nu primim flori!”.
