Peste 56% din teza de doctorat a ministrului Justiţiei, Radu Marinescu, este plagiată
de Octavia Hantea
12 Ianuarie 2026
1213 vizualizari
Mai mult de jumătate din teza de doctorat a ministrului Justiţiei, Radu Marinescu, este plagiată, potrivit unei investigaţii PressOne. Ministrul respinge acuzaţiile şi afirmă că nu consideră că a plagiat, susţinând că lucrarea a fost realizată „în conformitate cu normele timpului” şi sub coordonarea unui profesor reputat.
Analiza PressOne arată că cel puţin 56,68% din teza intitulată „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil” conţine text copiat din alte lucrări. Este vorba despre 140 de pagini din totalul de 247. Radu Marinescu a obţinut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii din Craiova, avându-l ca îndrumător pe profesorul Ion Dogaru.
Potrivit investigaţiei realizate de jurnalista Emilia Şercan, cea mai mare parte a conţinutului plagiat provine din trei lucrări de specialitate. În unele cazuri, fragmentele preluate cuvânt cu cuvânt se întind pe până la 25 de pagini consecutive. Tehnica folosită este cea mai frecvent întâlnită în tezele de doctorat ale unor demnitari români: copierea integrală a textului, fără ghilimele şi fără indicarea autorului.
62 dintre paginile plagiate provin din volumul „Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil”, publicat în 1998 la Editura All şi semnat de Florea Măgureanu. Cartea nu este citată nicăieri în teză şi nu apare în bibliografie. Alte 26 de pagini sunt copiate din lucrarea „Probele în procesul civil”, de Maria Fodor, apărută în 2006 la Editura Universul Juridic, inclusiv cu note de subsol. De asemenea, 53 de pagini provin din volumul „Probele în procesul civil”, publicat în 1996 la Editura AnkaRom, semnat de Radu Dumitru şi Dan Tudurache, lucrare care nu este menţionată nici ea în teză sau în bibliografie.
Într-o declaraţie pentru PressOne, Radu Marinescu a negat că ar fi încălcat standardele academice. „Eu nu consider că am plagiat”, a spus ministrul, invocând contextul normativ existent la momentul redactării tezei.
PressOne arată însă că, în 2009, plagiatul era deja definit ca formă de fraudă academică, atât prin regulamente universitare, cât şi prin lege. Sursa citată subliniază că argumentul privind „lipsa normelor” este fals şi că, la momentul respectiv, regulile impuneau marcarea clară a textelor preluate din alte lucrări prin ghilimele şi citarea autorilor.
